Arhive etichetă:învățături patristice

Brother, know that the man who does not expect the consequences of his own deeds is not merely unprepared, he is already wounded, for such unknowing is not a lack of information but a lack of watchfulness. In the desert of the heart, where thoughts speak louder than the voices of men, I have understoodContinuă lectura „The Unseen Gate”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, praful nu se strânge într-o zi, dar nici nu se curăță într-o zi. Praful se așază încet, dar pleacă repede când vine lumina. Să știi că praful nepăsării nu se dă jos cu efort, ci cu întoarcere. Când inima se întoarce spre Hristos, praful cade singur, așa cum cade brumaContinuă lectura „Răspunsul bătrânului despre praful adunat cu anii”

The elder said to the brother: My son, dust does not gather in a single day, but neither is it cleaned in a single day. Dust settles slowly, yet it leaves quickly when the light comes. Know that the dust of indifference is not removed by effort, but by turning back. When the heart turnsContinuă lectura „The Elder’s Answer about the Dust Gathered Over the Years”

The elder said to the brother: My son, the path is never lost; only the man who no longer looks forward is lost. The path to Christ is not a trail on the earth, but a direction of the heart. When the heart turns toward Him, even wandering becomes the beginning of a path andContinuă lectura „The Elder’s Answer About the Path”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, drumul nu se pierde niciodată, se pierde doar omul care nu mai privește înainte. Drumul spre Hristos nu este o potecă pe pământ, ci o direcție a inimii. Când inima se întoarce spre El, chiar și rătăcirea devine început de drum, iar când inima se întoarce spre lume, chiar șiContinuă lectura „Răspunsul bătrânului despre drum”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, vocile lumii sunt ca un roi de muște ce zboară, bâzâie, te ating, te irită, dar nu au putere asupra celui ce stă sub acoperământul lui Hristos. Lumea vorbește tare ca să te obosească, Hristos vorbește încet ca să te odihnească, lumea cere atenție, Hristos cere inimă, lumea promite multContinuă lectura „Răspunsul bătrânului despre vocile lumii”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, glasul lui Hristos nu se uită, ci doar se acoperă cu praful grijilor și când sufletul se scutură de praf, glasul Lui răsună din nou ca la început. Glasul Lui nu seamănă cu glasurile lumii, lumea cere, Hristos cheamă, lumea împinge, Hristos atrage, lumea tulbură, Hristos liniștește. Să știi căContinuă lectura „Răspunsul bătrânului despre recunoașterea glasului lui Hristos”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, chemarea lui Hristos nu se aude în zgomot, dar nici nu încetează din pricina zgomotului, ea nu strigă ca lumea, ci bate la inimă ca o bătaie blândă în ușă. Zgomotul lumii este ca o furtună tare, trecătoare și fără chip, chemarea lui Hristos este ca o adiere slabă laContinuă lectura „Răspunsul bătrânului despre chemarea lui Hristos”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, lumea te trage în jos numai dacă tu te ții de ea, dar dacă te ții de Hristos, lumea nu te mai poate coborî, așa cum valurile nu pot scufunda pe cel ce privește spre Domnul. Ridicarea nu cere timp, ci un singur gest, acela să întinzi mâna, căci HristosContinuă lectura „Răspunsul bătrânului despre ridicare”

The elder said to the brother: My son, the shadow is not man’s enemy, but the place where man hides from himself; and know that it is not the darkness of the world that keeps a man imprisoned, but the darkness he carries in his heart. Man grows accustomed to the shadow because the shadowContinuă lectura „The Elder’s Answer about the Shadow”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, umbra nu este dușmanul omului, ci locul unde omul se ascunde de sine și să știi că nu întunericul lumii îl ține pe om închis, ci întunericul pe care îl poartă în inimă. Omul se obișnuiește cu umbra pentru că umbra nu cere nimic, nu cere schimbare, nu cere adevăr,Continuă lectura „Răspunsul bătrânului despre umbră”

The elder said to the brother: My son, a man can hide from the light only when he stands facing himself; but when he stands facing Christ, the light no longer burns him — it embraces him. To stand before the light does not mean to be without sin, but not to flee from theContinuă lectura „The Elder’s Answer about Standing Before the Light”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, omul nu se poate ascunde de lumină decât atunci când stă cu fața spre sine, dar când stă cu fața spre Hristos, lumina nu îl mai arde, ci îl îmbrățișează. A sta înaintea luminii nu înseamnă a fi fără păcat, ci a nu fugi de Cel ce poate ierta păcatul,Continuă lectura „Răspunsul bătrânului despre a sta înaintea luminii”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, omul se teme de lumină nu pentru că lumina ar fi aspră, ci pentru că în lumină se vede pe sine așa cum este, dar să știi: lumina lui Hristos nu vine să te osândească, ci să te dezlege. Lumina Lui nu arde ca focul lumii, ci arde ca foculContinuă lectura „Răspunsul bătrânului despre lumină”

Son, you have spoken a heavy but true word: “I am not the one I am; I am what I have become, and what I truly am I discover only after death.” Thus speaks the man who has begun to see the abyss between the image of God and the image he has carved forContinuă lectura „Who am I before Christ?”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, liniștea nu este gol, ci lumină. În liniște nu se aude nimic din afară, dar se vede limpede ce este înăuntru. Când omul se liniștește, nu mai umblă cu mintea în multe, și atunci simte pe ce se sprijină, dacă se sprijină pe sine, liniștea îl apasă, dacă se sprijinăContinuă lectura „Răspunsul bătrânului despre liniște”

Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, omul nu poate merge sprijinindu‑se pe sine, căci sinele este un toiag crăpat pare tare, dar se rupe când te bizui pe el. Neîncrederea în sine nu înseamnă slăbiciune, ci înseamnă să știi că puterea ta nu vine din tine. Când omul se sprijină pe sine, cade; când se sprijinăContinuă lectura „Răspunsul bătrânului „