Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, glasul lui Hristos nu se uită, ci doar se acoperă cu praful grijilor și când sufletul se scutură de praf, glasul Lui răsună din nou ca la început. Glasul Lui nu seamănă cu glasurile lumii, lumea cere, Hristos cheamă, lumea împinge, Hristos atrage, lumea tulbură, Hristos liniștește. Să știi că glasul lui Hristos îl recunoști nu după sunet, ci după pacea pe care o lasă în inimă, căci pacea Lui nu este absența zgomotului, ci prezența Lui. Maica Domnului nu vorbește tare, dar când glasul ei atinge inima, toate fricile se topesc ca ceara.m, iar Sfinții nu strigă, dar cuvântul lor rămâne în om ca o lumină care nu se stinge.
Apoi bătrânul a rostit un cuvânt: Fiule, glasul lui Hristos nu se recunoaște cu urechile, ci cu viața și dacă te apropie de bine, e El; dacă te rupe de păcat, e El și dacă te ridică din moarte, e El.
Apoftegmă
Un frate a zis bătrânului: Părinte, cum pot recunoaște glasul Lui, dacă l-am uitat?
Bătrânul i-a răspuns: Fiule, omul modern nu a uitat glasul lui Hristos, ci l-a amestecat cu prea multe voci. Trăiește într-o lume unde toți vor să-i vorbească, dar nimeni nu vrea să-l mântuiască. Să știi că Hristos este singurul care îți vorbește fără să te vândă, toate celelalte voci cer ceva de la tine, El este singurul care îți dă ceva din El. Când vei auzi un glas care te cheamă la pocăință, acela este Hristos, când vei auzi un glas care te cheamă la curăție, acela este Hristos și când vei auzi un glas care te cheamă la iertare, acela este Hristos. Maica Domnului nu te cheamă la nimic altceva decât la Fiul ei, iar Sfinții nu te cheamă la ei, ci la lumina în care stau.
Apoi bătrânul a mai rostit un cuvânt: Fiule, nu te teme că ai uitat glasul Lui, teme-te doar să nu te obișnuiești cu vocile care nu sunt ale Lui.
Fratele s-a cutremurat și a zis în sine: Cum să mă dezvăț de vocile lumii, dacă ele mă înconjoară din toate părțile?
Pustia Inimii 