Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, lumea te trage în jos numai dacă tu te ții de ea, dar dacă te ții de Hristos, lumea nu te mai poate coborî, așa cum valurile nu pot scufunda pe cel ce privește spre Domnul. Ridicarea nu cere timp, ci un singur gest, acela să întinzi mâna, căci Hristos nu așteaptă să te faci vrednic, ci să vrei să fii ridicat. Să știi că nu timpul lipsește omului, ci voința de a opri fuga, căci cine se oprește o clipă și zice „Doamne, ridică-mă!”, acela a făcut mai mult decât cel ce aleargă o viață întreagă fără Dumnezeu. Maica Domnului nu cere timp, ci inimă, Ea ridică pe cel ce nu mai poate, și ține pe cel ce se clatină, iar Sfinții nu sunt cei ce au avut timp, ci cei ce au dat lui Dumnezeu chiar și puținul lor. Apoi bătrânul a rostit un cuvânt adânc: Fiule, ridicarea nu începe când te simți pregătit, ci când încetezi să te mai scuzi.
Apoftegmă
Un frate a zis bătrânului: Părinte, cum să-mi fac timp pentru ridicare, când lumea mă trage în jos?
Bătrânul i-a răspuns: Fiule, omul modern nu cade pentru că e slab, ci pentru că își împarte inima în prea multe ferestre deschise și când inima e împărțită, nici Hristos nu mai găsește loc să intre, dar să știi că nu lumea te trage în jos, ci tu te apleci spre ea. Lumea nu are putere asupra celui ce se roagă, așa cum gravitația nu are putere asupra focului. Când vei închide o singură fereastră, fereastra păcatului, fereastra împrăștierii, fereastra autosuficienței și vei vedea că Hristos intră prin toate celelalte. Și dacă nu ai timp, adu-ți aminte că Maica Domnului a avut timp să zică „Fie mie”, și lumea întreagă s-a schimbat, iar Sfinții au avut timp să zică „Doamne, miluiește-mă” și cerul s-a deschis.”
Apoi bătrânul a rostit un cuvânt: Fiule, omul modern nu se pierde pentru că nu crede, ci pentru că nu mai are liniștea să audă pe Hristos chemându-l pe nume.
Fratele s-a cutremurat și a zis în sine: Cum să aud chemarea Lui, când totul în jurul meu face zgomot?
Pustia Inimii 
Foarte interesant
ApreciazăApreciază