Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, vocile lumii sunt ca un roi de muște ce zboară, bâzâie, te ating, te irită, dar nu au putere asupra celui ce stă sub acoperământul lui Hristos. Lumea vorbește tare ca să te obosească, Hristos vorbește încet ca să te odihnească, lumea cere atenție, Hristos cere inimă, lumea promite mult și lasă gol, Hristos promite puțin și dă totul. Să știi că nu trebuie să învingi vocile lumii, ci doar să nu le mai crezi, căci ele nu au autoritate, ci doar zgomot. Maica Domnului nu strigă peste lume, ci o acoperă cu liniștea ei și când o chemi, vocile lumii se sting ca niște lumânări ude, iar Sfinții nu te trag de mânecă, ci îți pun mâna pe umăr, și în clipa aceea știi cine ești. Apoi bătrânul a rostit un cuvânt: Fiule, vocile lumii nu se potolesc când taci, ci când începi să rostești Numele Lui, „ Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă “!
Apoftegmă
Un frate a zis bătrânului: Părinte, cum să mă dezvăț de vocile lumii, dacă ele mă înconjoară din toate părțile?
Bătrânul i-a răspuns: Fiule, omul modern nu este înconjurat de vocile lumii, ci este conectat la ele și nu lumea îl ține legat, ci cablul pe care el însuși nu vrea să-l scoată din inimă. Să știi că nu vocile lumii te biruiesc, ci atașamentul tău față de ele, dar când vei iubi mai mult glasul lui Hristos decât zgomotul lumii, zgomotul va deveni doar un ecou fără putere. Omul modern își pune telefonul la încărcat în fiecare noapte, dar sufletul îl lasă descărcat cu anii și apoi se miră că nu mai poate auzi pe Dumnezeu. Maica Domnului nu cere să taci, ci să-I dai o clipă , o singură clipă de inimă curată poate face mai mult decât o mie de ore de liniște forțată, iar Sfinții Părinți nu au trăit fără zgomot, ci au trăit cu Hristos în mijlocul zgomotului.
Apoi bătrânul a rostit mai un cuvânt: Fiule, vocile lumii nu te pot opri din drum, dar te pot face să uiți încotro mergi.
Fratele s-a cutremurat și a zis în sine: Cum să-mi aduc aminte drumul, dacă l-am pierdut?
Pustia Inimii 