Fiule, ai rostit un cuvânt greu, dar adevărat „eu nu sunt cel ce sunt, sunt ce am devenit și ceea ce sunt aflu abia după moarte.” Așa vorbește omul care a început să vadă prăpastia dintre chipul lui Dumnezeu și chipul pe care și l‑a cioplit singur prin păcate.
Fiule, omul căzut nu este ceea ce a fost zidit, ci ceea ce a ales să devină. Dumnezeu l‑a făcut lumină, dar el s‑a deprins cu întunericul, L‑a făcut fiu, dar el s‑a obișnuit cu robia și L‑a făcut pentru veșnicie, dar el se lipește de pulbere. De aceea zici „nu sunt cel ce sunt”, adevărat grăiești fiindcă numai Hristos este „Cel ce este”, iar omul, fără El, este doar o umbră a propriei chemări.
„Ce am devenit”
Fiule, omul devine ceea ce iubește și dacă iubește lumea, devine trecător, dacă iubește slava, devine fum, dacă iubește păcatul, devine rană și dacă îl iubește pe Hristos, devine ucenic și dacă iubește pe Maica Domnului, devine blând, iar dacă iubește pe aproapele, devine om. Dar tu întrebi: „Ce sunt eu acum?” Ești ceea ce ai lăsat în tine să crească, gândurile, patimile, alegerile, tăcerile, faptele ascunse și nu te mira că nu te recunoști fiindcă omul modern trăiește în afară, dar moare înăuntru.
„Ceea ce sunt aflu abia după moarte”
Așa este, fiule. În ceasul morții, Hristos nu ne arată altceva decât adevărul despre noi, atunci nu mai putem minți, nu ne mai putem ascunde, nu mai putem juca roluri, dar atunci se vede dacă am purtat chipul Lui sau chipul lumii. Sfântul Apostol Pavel a spus: „Viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” Iar Sfinții Părinți au adăugat: „Moartea nu schimbă pe om, ci îl descoperă.” De aceea, fiule, nu te teme de moarte, ci de viața fără Hristos, fiindcă moartea este oglinda în care nu se mai poate trișa.
Omule, tu nu știi cine ești pentru că nu știi cui aparții. Ți‑ai făcut identitatea din lucruri, din succes, din imagine, din trup, din aplauze, dar toate acestea sunt nisip și când vine vântul morții, nu rămâne nimic. Numai cel ce se lipește de Hristos devine ceea ce este cu adevărat—chip al veșniciei, numai cel ce se pune sub acoperământul Maicii Domnului află cine este —fiul unei Împărății care nu piere, numai cel ce ascultă de Sfinții Apostoli și de Părinți află drumul —crucea, numai cel ce trăiește în Tradiția Bisericii află adevărul —că omul nu se definește prin sine, ci prin Dumnezeu.
Apoftegmă
Fiule, nu întreba cine ești acum, ci cui vrei să aparții în veșnicie, căci omul nu este ceea ce spune despre sine, ci ceea ce vede Hristos în el la sfârșit.
Pustia Inimii 