Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, adevărul doare numai atâta timp cât îl ții la ușă, când îl primești înăuntru, nu mai doare, ci vindecă. Durerea nu vine din adevăr, ci din împotrivirea inimii. Adevărul e ca un doctor, dacă te lupți cu el, te doare, dacă te lași în mâna lui, te face sănătos. Să nu te temi de adevărul care te rănește, căci rana aceea este locul pe unde intră lumina. Numai mintea mândră fuge de adevăr, pe când mintea smerită îl primește ca pe un prieten vechi. Să știi, fiule că adevărul nu rănește ca să te piardă, ci ca să te trezească și cel ce se trezește, se vindecă. Apoi bătrânul a adăugat: Când vei putea mulțumi pentru un adevăr care te doare, vei ști că ai început să te vindeci.
Apoftegmă
Un frate a zis bătrânului: Părinte, dacă adevărul mă vindecă, de ce fug uneori chiar de cele mai mici adevăruri despre mine?
Bătrânul i-a răspuns: Pentru că omul iubește lumina, dar se teme de ce ar putea vedea în ea.
Fratele s-a tulburat și a zis în sine: Cum pot iubi lumina fără să mă tem de ea?
Pustia Inimii 