Și bătrânul a răspuns: „Tăcerea omului nu este gol, ci plină de rugăciune ea nu are glas de cuvinte, dar are glas de inimă. Când omul tace pentru lume și vorbește numai cu Dumnezeu, tăcerea lui devine strigăt mai puternic decât orice cuvânt, căci cerul nu se mișcă de zgomot, ci de inimă curată. Așa și prietenia în Hristos: nu are nevoie să fie strigată în piață, nici să fie lăudată de oameni, ea tace, dar în tăcerea ei se roagă și se jertfește, și astfel strigătul ei ajunge până la tronul lui Dumnezeu.”
Apoftegmă
Bătrânul a zis: Prietenia în Hristos este ca lumina lunii, nu are focul soarelui, dar face noaptea să nu fie întuneric.
Fratele, neînțelegând pe deplin, întreabă: „Cum poate lumina fără foc să alunge întunericul?”
Pustia Inimii 