Fiule, ascultă cuvânt greu, în vechime, părinții loveau trupul, iar azi mulți lovesc sufletul și rana sufletului este mai adâncă decât rana pielii, căci nu se vede, dar lucrează în taină toată viața. Bătaia nu a născut niciodată virtute, iar libertatea fără rădăcină nu naște niciodată caracter fiindcă între ele două stă iubirea lucrătoare, pe care puțini o mai trăiesc.
Adultul care nu se lucrează pe sine, rădăcina rătăcirii
Părinții de demult loveau pentru că nu știau alt limbaj, pe când părinții de azi nu mai lovesc cu palma, dar lovesc cu indiferență, ironie, comparații, așteptări strâmbe, morală fără viață. Psihologia spune că „Adultul nevindecat repetă rănile primite.” Părinții spun că „Cel ce nu se vede pe sine, nu poate vedea pe copil.” Adevărul este același, doar limbajul diferă.
Educația cu bătaia, frica nu naște smerenie
Bătaia nu făcea copilul ascultător, ci temător, nu făcea copilul smerit, ci rușinat și nu făcea copilul puternic, ci închis. Copilul lovit învață trei minciuni, că iubirea doare, că autoritatea înseamnă frică și că vulnerabilitatea este pericol și apoi devine adultul care nu știe să iubească fără să rănească.
Tânărul modern nu e rebel, ci neauzit
Mulți adulți spun că „Tinerii nu mai ascultă,” dar adevărul este altul, și anume că tinerii nu mai acceptă ipocrizia. Ei nu cer perfecțiune, ci autenticitate, nu cer morală, ci prezență și nu cer predici, ci oameni vii. Psihologic, tânărul are nevoie de validare, ascultare, limite sănătoase, modele reale. Duhovnicul spune că „Nu poți cere tânărului ceea ce tu nu trăiești.”
Adultul – icoană sau piedică
Copilul nu învață din ce spui, ci din ce ești, nu din porunci, ci din exemplu, nu din morală, ci din viață. Un părinte duhovnicesc ar spune: „Fiule, nu încerca să-l educi pe tânăr în ceea ce tu nu ești, mai întâi lucrează-te pe tine, apoi cuvântul tău va avea putere.” Psihologia confirmă că modelarea este cea mai puternică formă de educație fiindcă copilul copiază emoțiile, reacțiile, tonul, felul de a iubi sau de a răni.
Educația adevărată ascultare, nu dresaj
Fiule, ascultă, nu poți forma un suflet pe care nu-l asculți. Tânărul nu este lutul tău, u este proiectul tău, nu este visul tău neîmplinit, nu este copia ta, ci este chip al lui Dumnezeu, cu drum propriu, cu chemare proprie. Duhovnicul spune: „Nu-l forța să fie ceea ce nu este, ci ajută-l să devină ceea ce Dumnezeu a pus în el.”
Fiule, dacă vrei să educi, începe cu tine și vindecă-ți rănile, curăță-ți mânia, taie-ți mândria, înmoaie-ți inima, învață să asculți și nu cere copilului liniște dacă tu ești furtună, nu cere copilului răbdare dacă tu ești aprindere, nu cere copilului credință dacă tu trăiești în nepăsare și nu cere copilului sinceritate dacă tu trăiești în mască fiindcă educația începe cu schimbarea adultului.
Pentru tânărul modern
Fiule, dacă adulții nu te-au înțeles, să știi că nu tu ești greșit, ci ei sunt nevindecați, dar nu te răzvrăti, ci caută adevărul, nu te închide, ci caută oameni vii, nu fugi de disciplină, ci fugi de abuz și nu respinge autoritatea, ci caută autoritatea smerită.
Pentru omul modern
Omule, nu mai spune: „Așa am fost crescut, deci așa cresc și eu.” Spune: „Doamne, vindecă ce am primit greșit, ca să nu dau mai departe răul.” Educația nu este bătaie, nici permisivitate, ci lucrare a inimii, ascultare, prezență, exemplu viu și când adultul se vindecă, tânărul înflorește și când tânărul înflorește, lumea se luminează.
Pustia Inimii 