Imul nu cade din lipsă de informație, ci din lipsă de trezvie și nici pentru că nu știe adevărul, ci pentru că nu vrea să-l vadă. Adevărul lui Hristos nu se arată celui care vrea să-l admire, ci celui care vrea să-l trăiască și nu vine la cel care caută liniște, ci la cel care caută ascultare, la cel care vrea să fie curățit. Adevărul lui Dumnezeu nu este o idee, ci o rană care vindecă, o sabie care taie minciuna din inimă.m, un foc care arde tot ce nu e al Lui, de aceea strigăm „Doamne Iisuse Hristoase, adu-ne la cunoștința Adevărului Tău”, fiindcă singuri nu vrem să-l vedem, suntem orbi nu pentru că nu avem ochi, ci pentru că îi ținem închiși.
De ce nu cunoaștem Adevărul?
Pentru că iubim mai mult părerea noastră decât voia Lui; ne apărăm ego-ul mai mult decât sufletul; ne place să fim lăudați mai mult decât să fim vindecați; fugim de mustrare ca de foc, dar ne aruncăm în păcat ca în apă rece; vrem să fim ai lui Hristos, dar fără să murim lumii, și atunci cum să vină Adevărul în noi, dacă în noi stăpânește minciuna despre noi înșine?
Ce face Adevărul când vine?
Când Hristos aduce cunoștința Adevărului Său, nu vine cu mângâieri, ci cu trezire și îți arată cine ești, nu cine crezi că ești; îți arată cât ești de slab, ca să încetezi să te mai sprijini pe tine; îți arată cât ești de iubit, ca să nu mai deznădăjduiești; îți arată cât ești de orb, ca să începi să ceri lumină; îți arată cât ești de mândru, ca să începi să ceri milă. Adevărul lui Hristos nu te lasă în pace, dar îți dă pace, îți arată întunericul din tine, îți cere să mori lumii.
Fratele meu, dacă vrei să cunoști Adevărul lui Hristos, nu cere înțelepciune, ci smerenie, pocăință, ascultare și spune așa, rar, cu inimă zdrobită „Doamne Iisuse Hristoase, adu‑mă la cunoștința Adevărului Tău, căci eu singur mă mint, mă ascund și mă pierd.” Atunci, Adevărul va veni nu ca o idee, ci ca o prezență, ca o ardere dinlăuntru.
Pustia Inimii 