Frate duhovnicesc „Ce să fac, că am căzut?”, să știi că această întrebare este începutul ridicării căci cel ce își vede căderea este deja mai aproape de mântuire decât cel ce se socotește drept și iată, Avva Sisoe, bătrânul cel plin de Duh, nu te mustră, ci te ridică „Ridică-te iarăși.” Și când întrebi: „PânăContinuă lectura „Despre cădere, prunci și răspunderea părinților”
Arhive etichetă:smerenia
Omul statornic întru pocăință și libertatea de sub poruncă
Frate al Bisericii cel ce cauți lumina în întunericul veacului acestuia, ascultă cuvântul bătrânului Avva Teodor din Ferme, care a zis: „Omul statornic întru pocăință nu este legat de poruncă.” Această vorbă, deși scurtă, este adâncă precum fântânile pustiei și trebuie înțeleasă nu cu mintea lumească, ci cu mintea duhovnicească, luminată de har. Ce înseamnăContinuă lectura „Omul statornic întru pocăință și libertatea de sub poruncă”
Boală și mângâiere
Boala frate nu este o pedeapsă, ci o taină precum aurul se curățește în foc, așa și sufletul omului se curățește prin suferință. Nu te înfricoșa de durere, ci primește-o cu răbdare, ca pe o cercetare a iubirii dumnezeiești căci Domnul, în iconomia Sa, îngăduie boala nu spre pieire, ci spre mântuire. Sfântul Isaac SirulContinuă lectura „Boală și mângâiere „
Nașterea Domnului începutul mântuirii noastre
„Cerul și pământul astăzi s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la cer s-a suit.” (Slujba Nașterii Domnului) Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iubiți frați întru Hristos astăzi, cerurile se deschid și pământul se umple de lumină, căci Fiul luiContinuă lectura „Nașterea Domnului începutul mântuirii noastre „
Nașterea Domnului și Rugăciunea Inimii
Iubiți frați întru Hristos astăzi în lumina cea lină a praznicului Nașterii Domnului, sufletul se pleacă în tăcere și uimire înaintea unei taine ce covârșește mintea și cuvântul căci Cel necuprins Se face prunc, Cel nevăzut Se arată în trup, iar Cel veșnic intră în timp, ca să ne scoată pe noi din întunericul păcatuluiContinuă lectura „Nașterea Domnului și Rugăciunea Inimii”
Scoală-te Suflete Al Meu
Frate al Bisericii lui Hristos, mai bună este moartea pentru Dumnezeu decât viața cu rușine și lenevie. Așa au trăit sfinții mucenici, așa au mărturisit cu sângele lor, așa au iubit pe Hristos mai mult decât viața însăși căci ce este viața fără Dumnezeu, dacă nu o umbră trecătoare, o suflare ce se risipește, oContinuă lectura „Scoală-te Suflete Al Meu”
Mulțimea înțelepciunii
Frate am învățat că nu tot ce strălucește este lumină, și nu toată înțelepciunea este de la Dumnezeu. Mulțimea înțelepciunii să nu ți se facă alunecare și cursă înaintea feței tale căci precum untdelemnul, deși hrănitor, poate aluneca piciorul celui neîncercat, așa și înțelepciunea, dacă nu este însoțită de smerenie, devine pricină de cădere. NuContinuă lectura „Mulțimea înțelepciunii „
Lucrările deșertăciunilor sfârșesc în nimic
Frate cuvântul cel rostit nu din înțelepciunea cărții, ci din suspinul inimii ce s-a frânt în tăcerea inimii acolo unde sufletul se dezbracă de lume și se îmbracă în veșmântul smereniei, toate lucrările deșertăciunii sfârșesc în nimic, așa cum vântul spulberă pleava, așa și faptele făcute din slavă deșartă, din iubire de sine, din dorințaContinuă lectura „Lucrările deșertăciunilor sfârșesc în nimic „
Amestecul voii proprii cu porunca
Frate cel ce amestecă într-ascuns porunca cu voia proprie este preacurvar așa grăiesc Părinții cei purtători de Dumnezeu, și nu în zadar căci precum bărbatul care își leapădă legământul cu soția sa și se unește cu altă femeie se face vinovat de preacurvie, tot așa și sufletul care, primind porunca lui Dumnezeu, o amestecă cuContinuă lectura „Amestecul voii proprii cu porunca”
Cunoașterea și lucrarea
Frate duhovnicesc cunoașterea fără trăire este ca o făclie stinsă în întuneric, poți ști toată Scriptura pe de rost, poți tâlcui dogmele și învățăturile Sfinților Părinți, dar dacă nu te-ai lăsat frânt de ele, dacă nu ți-ai plecat genunchii inimii și nu ți-ai înmuiat voia în voia lui Dumnezeu, atunci știința ta este ca oContinuă lectura „Cunoașterea și lucrarea „
Adevărata identitate
Frate cel ce cauți adevărul nu în zgomotul lumii, ci în tăcerea inimii acolo unde sufletul se leapădă de sine și se îmbracă în Hristos, precum haina de nuntă a fiului risipitor întors acasă. Omul își găsește adevărata identitate numai în Hristos, în Care se desăvârșește căci omul, zidit după chipul lui Dumnezeu, nu-și poateContinuă lectura „Adevărata identitate „
Chipul omului și amăgirea de sine
Omul a fost zidit „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” Facere 1, 26, purtând în sine pecetea veșniciei, o frumusețe duhovnicească ce nu se stinge decât prin voia lui, dar când se abate de la calea poruncilor, când se lasă în voia patimilor și a părerii de sine, chipul acesta se întunecă, iar omul începeContinuă lectura „Chipul omului și amăgirea de sine „
Legea morală și răsplata ei
Legea morală nu este o poruncă venită din afară, ci este sădită în inima omului de la facerea lui, este glasul conștiinței, ecoul voii dumnezeiești în adâncul sufletului. Ea nu strigă, nu amenință, ci mustră tainic, cu blândețe, dar și cu neînduplecare, iar când omul o calcă, nu Dumnezeu se răzbună, ci omul se răneșteContinuă lectura „Legea morală și răsplata ei „
Despre lucrare
Lucrarea, în înțelesul duhovnicesc, nu este doar o simplă activitate sau trudă trupească, ci este mișcarea întregii ființe a omului spre Dumnezeu, este răspunsul nostru la chemarea harului, este osteneala inimii și a minții întru curățirea, luminarea și îndumnezeirea sufletului. Lucrarea firii și lucrarea harului Sfinții Părinți ne învață că există două lucrări, lucrarea firiiContinuă lectura „Despre lucrare „
Doamne ajută; Bună dimineața; Bună ziua; Bună seara și Salut
Frate fiecare cuvânt rostit între oameni este ca o sămânță dacă e semănat cu inimă curată va rodi har; dacă e rostit cu nepăsare, se va risipi în vânt așa și cu salutările noastre, care nu sunt doar vorbe de început, ci legături de lumină între suflete. „Doamne ajută” Aceasta este comoara cea mai deContinuă lectura „Doamne ajută; Bună dimineața; Bună ziua; Bună seara și Salut „
Căderea și Ridicarea
Ce este căderea? Căderea nu este doar alunecarea în păcat, ci este înstrăinarea de Dumnezeu, este clipa în care inima se răcește, mintea se întunecă, iar voința se pleacă în fața patimii. Căderea începe cu o neatenție, cu o îngăduință mică față de gândul cel rău, care, neînfrânat, se face faptă, iar apoi obicei. SfântulContinuă lectura „Căderea și Ridicarea „
Astăzi și Acum
Aziua Domnului „Astăzi” și „Acum” sunt cele mai mari daruri pe care le-a dat omului Dumnezeu în această viață trecătoare. „Astăzi, de veți auzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre” Psalm 94, 8. Astăzi este ziua în care Dumnezeu Se coboară la tine nu mâine, nu când vei fi pregătit, nu când vei fiContinuă lectura „Astăzi și Acum”
Oglinda strâmbă a comparației mândria fariseului
Orice netrebnic, dacă va căuta bine, va găsi alți netrebnici mai răi decât el, într-o anumită privință, și datorită acestui fapt va afla motive de a fi mândru și mulțumit de sine. Aceasta este o lucrare vicleană a vrăjmașului, care, neputând să-l mai țină pe om în păcatul grosolan, îl împinge în păcatul cel maiContinuă lectura „Oglinda strâmbă a comparației mândria fariseului „
Viața duhovnicească și confortul lumii
Viața duhovnicească este o cruce, nu un pat de odihnă, este o ieșire din sine, o lepădare de voia proprie, o nevoință neîncetată a inimii care caută pe Dumnezeu „cu suspinuri negrăite” Romani 8,26. Sufletul nu se curățește prin tihnă, ci prin lacrimi, prin post, prin priveghere și prin tăcere, acolo, unde nu este niciContinuă lectura „Viața duhovnicească și confortul lumii”
Vârsta omului este cât vârsta pământului
„Vârsta omului este cât vârsta pământului”, așa grăiește taina cea adâncă a firii și a căderii, a începutului și a sfârșitului căci omul, zidit din țărâna pământului și însuflat cu suflare de viață de la Dumnezeu, poartă în sine începutul creației și sfârșitul ei. Nu este omul doar o făptură între altele, ci este cununaContinuă lectura „Vârsta omului este cât vârsta pământului”
O lucrare fără lucrare
Domnul să ne lumineze mintea și să ne înmoaie inima spre înțelegerea celor adânci. Astăzi scriu un gând despre o tainică și dureroasă stare a omului căzut: „Facem ce nu facem”, un cuvânt care pare o joacă de cuvinte, dar care, în adâncul său, ascunde o rană a firii noastre slăbite de păcat și oContinuă lectura „O lucrare fără lucrare”
Ce înseamnă a fi vertical?
Astăzi, cu inima străpunsă de durerea vremurilor, dar și cu nădejdea în lucrarea tainică a Duhului Sfânt, scriu despre o stare duhovnicească tot mai des întâlnită verticalitatea celor drepți. A fi vertical înseamnă a sta drept înaintea lui Dumnezeu, cu fruntea sus, dar cu inima plecată, este starea omului care nu se lasă frânt deContinuă lectura „Ce înseamnă a fi vertical?”
Ridicoli în derivă
Frate duhovnicesc astăzi cu durere în inimă, dar și cu nădejde în mila Celui ce „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” scriu câteva cuvinte despre o boală a vremurilor noastre și anume ridicolii în derivă. Ridicolul nu este doar o formă de batjocură, ci o stare a sufletului careContinuă lectura „Ridicoli în derivă „
Pocăința
Să ne plângem totdeauna păcatele, căci aceasta este lucrarea cea mai înaltă a sufletului trezit. Nu este altă cale mai sigură spre mântuire decât pocăința neîncetată, izvorâtă dintr-o inimă zdrobită și smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi. Sfântul Isaac Sirul zice: „Mai mare este cel ce-și vede păcatele decât cel ce înviază morțiiContinuă lectura „Pocăința”
Despre „a fi VIP” în lumina învățăturii ortodoxe
Într-o vreme în care lumea își zidește altare deșarte în cinstea celor ce strălucesc în ochii oamenilor, se cuvine să ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat a fi „VIP”, adică „Very Important Person” în ochii lui Dumnezeu? Adevărata vrednicie nu se măsoară în aplauze, în bogății sau în slavă deșartă, ci în smerenie, în lacrimaContinuă lectura „Despre „a fi VIP” în lumina învățăturii ortodoxe”
Neputința cea mincinoasă
În vremurile de pe urmă, s-a înmulțit între frați o boală subțire, dar adâncă, pe care părinții n-au tăcut-o, ci au numit-o cu dreaptă socoteală neputința falsă. Aceasta nu este neputința cea smerită, care se naște din cunoașterea propriei slăbiciuni și din frica de Dumnezeu, ci este o înșelare a minții, o lene duhovnicească îmbrăcatăContinuă lectura „Neputința cea mincinoasă”
A trăi ca un mort în familie și în lume
A trăi ca un mort nu înseamnă a fi nepăsător, ci a fi pătruns de o viață mai înaltă, nevăzută, care nu mai este din lumea aceasta. Cel ce s-a răstignit împreună cu Hristos nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru el Galateni 2, 20. A trăiContinuă lectura „A trăi ca un mort în familie și în lume”
Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește
Cunoașterea științifică este dar al lui Dumnezeu, rod al minții pe care El a sădit-o în om. Ea cercetează lumea, despică firul în patru, măsoară, analizează, formulează legi, dar este fragmentată, pentru că privește lucrurile în parte, nu în întreg. Ea vede mecanismele, dar nu sensul, explică cum, dar nu de ce. Știința poate spuneContinuă lectura „Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește”
Avva Ari
Avva Ari a fost un părinte al liniștii și al discernământului, un bătrân al pustiei de la Chilii, care a trăit în tăcere, rugăciune și sfat luminat, fiind căutat de frați pentru înțelepciunea sa tainică. Avva Ari, un nume rostit cu evlavie în rândul celor ce au cunoscut dulceața liniștii și a rugăciunii curate. AvvaContinuă lectura „Avva Ari „
Adâncimile duhovnicești ale lumii se văd mai bine de la distanță de ea
Sdâncimile duhovnicești ale lumii nu se văd din mijlocul ei, ci de la marginea ei din locul unde omul se leapădă de sine și de toate. Lumea este frumoasă, dar și tulbure, ea poartă în sine urmele Ziditorului, dar și rănile căderii. Este plină de lumină, dar și de umbre și cel ce trăiește înContinuă lectura „Adâncimile duhovnicești ale lumii se văd mai bine de la distanță de ea”
Pustia Inimii 