Rugăciunea inimii este cu putință și pentru mireanul din oraș ce se începe cu puțin, cu rânduială, și lucreaz-o ca pe un meșteșug duhovnicesc cu smerenie, răbdare și comuniune cu Biserica. Părinții din Pateric ne învață prin pildă și simplitate că nu locul face rugăciunea, ci lucrarea inimii. Mireanul din oraș are alte ispite șiContinuă lectura „Nu locul face rugăciunea, ci lucrarea inimii”
Arhive etichetă:Sf. Părinți
Cum se naște smerenia între har și eșec
„Smerenia este haina lui Dumnezeu.” Sfântul Isaac Sirul. Frate iubit, dacă ai ajuns să te întrebi cum se naște smerenia, să știi că ești deja pe calea cea bună căci nimeni nu întreabă de smerenie decât cel ce a gustat, fie și puțin, din amărăciunea eșecului și din dulceața harului. Smerenia nu este o virtuteContinuă lectura „Cum se naște smerenia între har și eșec”
Omul care leapădă credința și cade în neființă
Fratele meu în pustia lumii nu există loc pentru amăgiri, aici, unde noaptea mușcă din oase și ziua arde până la măduvă, omul învață că singura lui tărie este Dumnezeu, și tot ce nu este Dumnezeu se risipește ca praful sub talpa vântului. Să știți că omul care nu crede nu rămâne la jumătate pentruContinuă lectura „Omul care leapădă credința și cade în neființă”
Bunătatea Stăpânului și calea mântuirii
Fraților iubiți în Hristos, să ne adunăm mintea și inima și să ne plecăm sufletul spre a înțelege cât de bun Stăpân avem! Căci nu este Dumnezeu al mâniei, ci al milei; nu este Judecător neînduplecat, ci Părinte iubitor, Care „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” Iezechiel 33,11. MilostivireaContinuă lectura „Bunătatea Stăpânului și calea mântuirii”
„Adame, unde ești?” Cuvânt de trezvie către omul căzut
Fiule al lui Dumnezeu, chip al Celui nevăzut, ascultă glasul ce răsună dintru începuturi și până astăzi, ca o chemare de foc în inima lumii: „Adame, unde ești?” Facere 3,9, aceasta nu este o întrebare a Celui ce nu știe, ci a Celui ce iubește, Dumnezeu nu întreabă pentru Sine, ci pentru tine, nu pentruContinuă lectura „„Adame, unde ești?” Cuvânt de trezvie către omul căzut”
Cădere și ridicare neîncetată
Frate al nădejdii, cel ce te lupți cu slăbiciunea firii și cu valurile ispitelor, ascultă cuvântul cel viu al Părinților, care nu s-a stins în pustie, ci răsună și astăzi în inima celor ce caută mântuirea cu lacrimi și suspinuri. Un frate a întrebat pe Avva Sisoe, zicând: „Ce să fac, că am căzut?” IarContinuă lectura „Cădere și ridicare neîncetată”
Creștinul ortodox în lumea de azi
Fiule al Bisericii celei vii, păstrează-ți candela aprinsă în întunericul acestei vremi. Trăim zile de tulburare, când vânturile învățăturilor străine bat cu putere, iar apele lumii acesteia se ridică să înece corabia sufletului, dar tu, creștine, nu te teme, ține-te de catargul Crucii și privește spre Răsărit, căci de acolo vine Lumina. Lumea de azi,Continuă lectura „Creștinul ortodox în lumea de azi”
Creierul și rugăciunea o privire filocalică și științifică
Rugăciunea modelează creierul și sufletul iar știința confirmă ceea ce Filocalia trăiește de veacuri. Neuroștiințele moderne arată că rugăciunea transformă activitatea cerebrală, iar părinții filocalici ne învață că ea curăță mintea, luminează inima și unește omul cu Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar lucrare a buzelor, ci mișcare a minții în inimă, suflare a Duhului înContinuă lectura „Creierul și rugăciunea o privire filocalică și științifică”
De ce nu poate psihologia înțelege pocăința?
„Pocăința este a doua naștere, dar nu din sânge, nici din voia trupului, ci din Duhul.” Sfântul Isaac Sirul. Într-o lume în care psihologia a devenit noua limbă a sufletului, iar terapeuții au luat locul duhovnicilor în multe inimi, se ridică o întrebare esențială poate psihologia înțelege cu adevărat pocăința? Sau, mai profund, poate eaContinuă lectura „De ce nu poate psihologia înțelege pocăința?”
Despre cădere, prunci și răspunderea părinților
Frate duhovnicesc „Ce să fac, că am căzut?”, să știi că această întrebare este începutul ridicării căci cel ce își vede căderea este deja mai aproape de mântuire decât cel ce se socotește drept și iată, Avva Sisoe, bătrânul cel plin de Duh, nu te mustră, ci te ridică „Ridică-te iarăși.” Și când întrebi: „PânăContinuă lectura „Despre cădere, prunci și răspunderea părinților”
Omul statornic întru pocăință și libertatea de sub poruncă
Frate al Bisericii cel ce cauți lumina în întunericul veacului acestuia, ascultă cuvântul bătrânului Avva Teodor din Ferme, care a zis: „Omul statornic întru pocăință nu este legat de poruncă.” Această vorbă, deși scurtă, este adâncă precum fântânile pustiei și trebuie înțeleasă nu cu mintea lumească, ci cu mintea duhovnicească, luminată de har. Ce înseamnăContinuă lectura „Omul statornic întru pocăință și libertatea de sub poruncă”
Boală și mângâiere
Boala frate nu este o pedeapsă, ci o taină precum aurul se curățește în foc, așa și sufletul omului se curățește prin suferință. Nu te înfricoșa de durere, ci primește-o cu răbdare, ca pe o cercetare a iubirii dumnezeiești căci Domnul, în iconomia Sa, îngăduie boala nu spre pieire, ci spre mântuire. Sfântul Isaac SirulContinuă lectura „Boală și mângâiere „
Nașterea Domnului începutul mântuirii noastre
„Cerul și pământul astăzi s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la cer s-a suit.” (Slujba Nașterii Domnului) Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iubiți frați întru Hristos astăzi, cerurile se deschid și pământul se umple de lumină, căci Fiul luiContinuă lectura „Nașterea Domnului începutul mântuirii noastre „
Nașterea Domnului și Rugăciunea Inimii
Iubiți frați întru Hristos astăzi în lumina cea lină a praznicului Nașterii Domnului, sufletul se pleacă în tăcere și uimire înaintea unei taine ce covârșește mintea și cuvântul căci Cel necuprins Se face prunc, Cel nevăzut Se arată în trup, iar Cel veșnic intră în timp, ca să ne scoată pe noi din întunericul păcatuluiContinuă lectura „Nașterea Domnului și Rugăciunea Inimii”
Scoală-te Suflete Al Meu
Frate al Bisericii lui Hristos, mai bună este moartea pentru Dumnezeu decât viața cu rușine și lenevie. Așa au trăit sfinții mucenici, așa au mărturisit cu sângele lor, așa au iubit pe Hristos mai mult decât viața însăși căci ce este viața fără Dumnezeu, dacă nu o umbră trecătoare, o suflare ce se risipește, oContinuă lectura „Scoală-te Suflete Al Meu”
Mulțimea înțelepciunii
Frate am învățat că nu tot ce strălucește este lumină, și nu toată înțelepciunea este de la Dumnezeu. Mulțimea înțelepciunii să nu ți se facă alunecare și cursă înaintea feței tale căci precum untdelemnul, deși hrănitor, poate aluneca piciorul celui neîncercat, așa și înțelepciunea, dacă nu este însoțită de smerenie, devine pricină de cădere. NuContinuă lectura „Mulțimea înțelepciunii „
Lucrările deșertăciunilor sfârșesc în nimic
Frate cuvântul cel rostit nu din înțelepciunea cărții, ci din suspinul inimii ce s-a frânt în tăcerea inimii acolo unde sufletul se dezbracă de lume și se îmbracă în veșmântul smereniei, toate lucrările deșertăciunii sfârșesc în nimic, așa cum vântul spulberă pleava, așa și faptele făcute din slavă deșartă, din iubire de sine, din dorințaContinuă lectura „Lucrările deșertăciunilor sfârșesc în nimic „
Amestecul voii proprii cu porunca
Frate cel ce amestecă într-ascuns porunca cu voia proprie este preacurvar așa grăiesc Părinții cei purtători de Dumnezeu, și nu în zadar căci precum bărbatul care își leapădă legământul cu soția sa și se unește cu altă femeie se face vinovat de preacurvie, tot așa și sufletul care, primind porunca lui Dumnezeu, o amestecă cuContinuă lectura „Amestecul voii proprii cu porunca”
Cunoașterea și lucrarea
Frate duhovnicesc cunoașterea fără trăire este ca o făclie stinsă în întuneric, poți ști toată Scriptura pe de rost, poți tâlcui dogmele și învățăturile Sfinților Părinți, dar dacă nu te-ai lăsat frânt de ele, dacă nu ți-ai plecat genunchii inimii și nu ți-ai înmuiat voia în voia lui Dumnezeu, atunci știința ta este ca oContinuă lectura „Cunoașterea și lucrarea „
Adevărata identitate
Frate cel ce cauți adevărul nu în zgomotul lumii, ci în tăcerea inimii acolo unde sufletul se leapădă de sine și se îmbracă în Hristos, precum haina de nuntă a fiului risipitor întors acasă. Omul își găsește adevărata identitate numai în Hristos, în Care se desăvârșește căci omul, zidit după chipul lui Dumnezeu, nu-și poateContinuă lectura „Adevărata identitate „
Chipul omului și amăgirea de sine
Omul a fost zidit „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” Facere 1, 26, purtând în sine pecetea veșniciei, o frumusețe duhovnicească ce nu se stinge decât prin voia lui, dar când se abate de la calea poruncilor, când se lasă în voia patimilor și a părerii de sine, chipul acesta se întunecă, iar omul începeContinuă lectura „Chipul omului și amăgirea de sine „
Legea morală și răsplata ei
Legea morală nu este o poruncă venită din afară, ci este sădită în inima omului de la facerea lui, este glasul conștiinței, ecoul voii dumnezeiești în adâncul sufletului. Ea nu strigă, nu amenință, ci mustră tainic, cu blândețe, dar și cu neînduplecare, iar când omul o calcă, nu Dumnezeu se răzbună, ci omul se răneșteContinuă lectura „Legea morală și răsplata ei „
Despre lucrare
Lucrarea, în înțelesul duhovnicesc, nu este doar o simplă activitate sau trudă trupească, ci este mișcarea întregii ființe a omului spre Dumnezeu, este răspunsul nostru la chemarea harului, este osteneala inimii și a minții întru curățirea, luminarea și îndumnezeirea sufletului. Lucrarea firii și lucrarea harului Sfinții Părinți ne învață că există două lucrări, lucrarea firiiContinuă lectura „Despre lucrare „
Doamne ajută; Bună dimineața; Bună ziua; Bună seara și Salut
Frate fiecare cuvânt rostit între oameni este ca o sămânță dacă e semănat cu inimă curată va rodi har; dacă e rostit cu nepăsare, se va risipi în vânt așa și cu salutările noastre, care nu sunt doar vorbe de început, ci legături de lumină între suflete. „Doamne ajută” Aceasta este comoara cea mai deContinuă lectura „Doamne ajută; Bună dimineața; Bună ziua; Bună seara și Salut „
Căderea și Ridicarea
Ce este căderea? Căderea nu este doar alunecarea în păcat, ci este înstrăinarea de Dumnezeu, este clipa în care inima se răcește, mintea se întunecă, iar voința se pleacă în fața patimii. Căderea începe cu o neatenție, cu o îngăduință mică față de gândul cel rău, care, neînfrânat, se face faptă, iar apoi obicei. SfântulContinuă lectura „Căderea și Ridicarea „
Astăzi și Acum
Aziua Domnului „Astăzi” și „Acum” sunt cele mai mari daruri pe care le-a dat omului Dumnezeu în această viață trecătoare. „Astăzi, de veți auzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre” Psalm 94, 8. Astăzi este ziua în care Dumnezeu Se coboară la tine nu mâine, nu când vei fi pregătit, nu când vei fiContinuă lectura „Astăzi și Acum”
Oglinda strâmbă a comparației mândria fariseului
Orice netrebnic, dacă va căuta bine, va găsi alți netrebnici mai răi decât el, într-o anumită privință, și datorită acestui fapt va afla motive de a fi mândru și mulțumit de sine. Aceasta este o lucrare vicleană a vrăjmașului, care, neputând să-l mai țină pe om în păcatul grosolan, îl împinge în păcatul cel maiContinuă lectura „Oglinda strâmbă a comparației mândria fariseului „
Viața duhovnicească și confortul lumii
Viața duhovnicească este o cruce, nu un pat de odihnă, este o ieșire din sine, o lepădare de voia proprie, o nevoință neîncetată a inimii care caută pe Dumnezeu „cu suspinuri negrăite” Romani 8,26. Sufletul nu se curățește prin tihnă, ci prin lacrimi, prin post, prin priveghere și prin tăcere, acolo, unde nu este niciContinuă lectura „Viața duhovnicească și confortul lumii”
Vârsta omului este cât vârsta pământului
„Vârsta omului este cât vârsta pământului”, așa grăiește taina cea adâncă a firii și a căderii, a începutului și a sfârșitului căci omul, zidit din țărâna pământului și însuflat cu suflare de viață de la Dumnezeu, poartă în sine începutul creației și sfârșitul ei. Nu este omul doar o făptură între altele, ci este cununaContinuă lectura „Vârsta omului este cât vârsta pământului”
O lucrare fără lucrare
Domnul să ne lumineze mintea și să ne înmoaie inima spre înțelegerea celor adânci. Astăzi scriu un gând despre o tainică și dureroasă stare a omului căzut: „Facem ce nu facem”, un cuvânt care pare o joacă de cuvinte, dar care, în adâncul său, ascunde o rană a firii noastre slăbite de păcat și oContinuă lectura „O lucrare fără lucrare”
Pustia Inimii 