Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce înseamnă să ai numele scris în cartea vieții, cum zice Sfântul Apostol Pavel?” Și bătrânul a răspuns: „Înseamnă să fii cunoscut de Dumnezeu nu pentru ce ai făcut, ci pentru cum ai iubit.” Frate, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Filipeni, spune: „…împreună cu ClementContinuă lectura „Cartea veșniciei și numele care se scriu cu lacrimi”
Arhive etichetă:Rugăciunea inimii!
Avva Daniel
Avva Daniel de la Schit a fost un părinte al discernământului și al curajului duhovnicesc, un bătrân al pustiei care a trăit în adâncă rugăciune, înțelepciune și încredere neclintită în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Avva Daniel, viețuitor în Schit, ucenic al marilor părinți și dascăl al multor frați. El a fost un omContinuă lectura „Avva Daniel”
Despre rugăciune și lucrarea rugăciunii
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, mă rog în fiecare zi, dar simt că nu se schimbă nimic în mine, ce lipsește?” Și bătrânul a răspuns: „Te rogi cu gura, dar nu lucrezi cu inima. Rugăciunea nu e doar cuvânt, ci lucrare.” Frate, a te ruga nu este totuna cu a lucraContinuă lectura „Despre rugăciune și lucrarea rugăciunii”
Frustrarea și dorul care nu se rostește
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce să fac cu frustrarea care mă apasă? Mă simt gol, nemulțumit, neliniștit.” Și bătrânul a răspuns: „Frustrarea este dorul sufletului care nu se mai roagă.” Frate, a venit vremea în care omul nu mai suferă din lipsă, ci din comparație, nu pentru că nu are,Continuă lectura „Frustrarea și dorul care nu se rostește”
Cum să-ți păzești mintea
Într-o lume în care suntem bombardați de informații, opinii și stimuli, păzirea minții pare o misiune imposibilă și totuși, părinții pustiei acei oameni care au ales tăcerea, rugăciunea și singurătatea ne-au lăsat înțelepciuni care pot fi mai actuale ca oricând. Ce înseamnă „paza minții”? Paza minții este atenția conștientă la gândurile care ne trec prinContinuă lectura „Cum să-ți păzești mintea”
Amma Evghenia
Amma Evghenia a fost o floare rară a pustiei, o fecioară înțeleaptă și curajoasă, care a îmbrăcat haina bărbătească a nevoinței și a trăit în taină, în rugăciune și în sfințenie, luminând prin viața ei calea celor ce caută pe Dumnezeu. Amma Evghenia a fost unadintre cele mai tainice și minunate mame duhovnicești ale Bisericii,Continuă lectura „Amma Evghenia”
Taină Sufletului Perspectivă Ortodoxă Și Psihologică
Ce spune psihologia despre suflet Întrebarea „ce este sufletul?” a traversat istoria umanității. Din perspectiva psihologiei și psihoterapiei, sufletul nu este o entitate metafizică, ci nucleul psihic al omului, suma proceselor mentale și emoționale, conștiința de sine și căutarea de sens. Sufletul în psihologia științifică Procesele psihice fundamentale Conștiința de sine Sufletul în neuroștiințe ConștiințaContinuă lectura „Taină Sufletului Perspectivă Ortodoxă Și Psihologică”
„De ce?”
Frate, am văzut suflete care întrebau „De ce?” cu sete de cunoaștere, am văzut suflete care întrebau „De ce?” cu iscodire și am învățat că unele „De ce-uri” sunt de la Dumnezeu, iar altele de la vrăjmașul. „De ce?” poate fi începutul înțelepciunii dacă e rostit cu smerenie, cu dor de adevăr, cu inimă curată.Continuă lectura „„De ce?””
Ce este Sinele omului
Frate! Sinele omului nu este ceea ce vede lumea, nici ceea ce omul crede despre sine în oglinda slavei deșarte. Sinele nu este numele tău, nici trupul tău, nici gândurile tale schimbătoare. Adevăratul sine este chipul lui Dumnezeu din tine, adâncul tău cel mai tainic, unde Duhul Sfânt bate la ușă și așteaptă să fieContinuă lectura „Ce este Sinele omului”
Cum se păzește mintea în rugăciune, chiar și în lume
Fă din tăcere o haină a minții tale În lume, cuvintele sunt multe, dar puține sunt de folos. Caută să vorbești puțin și cu rost, tăcerea din gură ajută tăcerea din minte. Când taci, mintea se întoarce spre sine și poate rosti Numele Domnului. Rostește rugăciunea cu luare-aminte Nu te grăbi, mai bine o rugăciuneContinuă lectura „Cum se păzește mintea în rugăciune, chiar și în lume”
Avva Luchie
Avva Luchie, bătrân cu viață curată și cuvânt pătrunzător, care a lăsat în Pateric câteva dintre cele mai limpezi și adânci sfaturi pentru cel ce vrea să se mântuiască. A fost un părinte al discernământului și al înțelepciunii tăcute, un bătrân al pustiei care a înțeles că adevărata nevoință începe cu stăpânirea limbii, a gândurilorContinuă lectura „Avva Luchie”
Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău în inima mea
A venit odată un frate la mine și mi-a zis: „Cum să mă rog, căci mintea mea fuge și inima mea e rece?” I-am răspuns: „Ține Numele Domnului ca pe o candelă aprinsă în pieptul tău și nu te va birui întunericul.” Frate, nu avem alt sprijin decât Numele Domnului, nu avem ziduri, nu avemContinuă lectura „Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău în inima mea”
Viața duhovnicească și înțelesul greșit al dezvoltării personale moderne psihologice
Cuprins Introducere – Chemarea la viața duhovnicească Omul – chip al lui Dumnezeu, nu produs al sinelui Ce este viața duhovnicească – învățătura Părinților Psihologia modernă și promisiunea autonomiei Autoîmplinirea și îndumnezeirea Cultul sinelui și idolatria eului De la „devino tu însuți” la „Leapădă-te de tine” Pseudo-duhovnicia și spiritualitatea de consum Vindecarea sufletului – întreContinuă lectura „Viața duhovnicească și înțelesul greșit al dezvoltării personale moderne psihologice”
Avva Arsenie cel Mare
Avva Arsenie cel Mare a fost un stâlp al tăcerii și al rugăciunii curate, un om al palatului care a ales coliba pustiei, făcând din lacrimi și tăcere calea mântuirii sale. Avva Arsenie cel Mare, cel ce a lăsat slava Romei și a Constantinopolului pentru a se face ucenic al tăcerii în pustia Egiptului. NăscutContinuă lectura „Avva Arsenie cel Mare”
Fuga de slavă deșartă
Într-o cultură care premiază vizibilitatea, validarea și succesul public, slava deșartă este adesea confundată cu împlinirea. Însă părinții pustiei ne avertizează că lauda oamenilor poate fi mai periculoasă decât ocara, iar dorința de a fi văzut poate ascunde o cădere subtilă. Ce este slava deșartă? Slava deșartă este dorința de a fi apreciat, lăudat, recunoscutContinuă lectura „Fuga de slavă deșartă”
Ridicare și nădejde
Viața duhovnicească nu este o linie dreaptă, ci o călătorie presărată cu urcușuri și coborâșuri. Părinții pustiei nu erau oameni fără păcat, ci oameni care știau să se ridice. Pentru ei, căderea nu era o rușine, ci o lecție, iar ridicarea o biruință a harului. Ce înseamnă căderea? Alunecarea în păcat, în gânduri rele, înContinuă lectura „Ridicare și nădejde”
Sfântul Petru, episcopul Alexandriei
A fost un păstor luminat și mucenic al lui Hristos, apărător al dreptei credințe în vremea prigoanelor și al tulburării ariene. Viața lui a fost o jertfă curată, iar moartea sa o cunună de slavă. A fost unul dintre cei mai luminați ierarhi ai Bisericii dintru începuturi, Sfântul Petru episcopul Alexandriei, păstor al păstorilor, mărturisitorContinuă lectura „Sfântul Petru, episcopul Alexandriei”
Puterea cuvântului nerostit
Într-o epocă în care comunicarea este rapidă, constantă și adesea superficială, tăcerea pare o absență, dar pentru părinții pustiei, tăcerea era o prezență a lui Dumnezeu, a inimii, a adevărului, ei nu tăceau din lipsă de idei, ci din convingerea că tăcerea poate fi mai grăitoare decât orice cuvânt. Tăcerea ca lucrare duhovnicească Nu eraContinuă lectura „Puterea cuvântului nerostit”
Rugăciunea pentru lume
Departe de orașe, de zgomot și de agitație, părinții pustiei trăiau în singurătate și totuși, inimile lor erau pline de dragoste pentru întreaga lume. Rugăciunea lor nu era doar pentru ei, ci pentru toți oamenii cunoscuți sau necunoscuți, drepți sau păcătoși, aproape sau departe. Ce înseamnă să te rogi pentru lume? Să porți în inimăContinuă lectura „Rugăciunea pentru lume”
Avva Zenon pildă de neagoniseală, smerenie și discernământ întru Hristos
Frate duhovnicesc, astăzi scriu despre Avva Zenon, unul dintre bătrânii cei înțelepți ai pustiei, pomenit în Patericul Egiptean. Nu era dintre cei cu nume răsunător în lume, dar în ceruri era cunoscut ca vas ales al harului. Ucenic al fericitului Siluan, Avva Zenon a fost dascăl al neagoniselei, al blândeții și al unei înțelepciuni adânci,Continuă lectura „Avva Zenon pildă de neagoniseală, smerenie și discernământ întru Hristos”
Când Dumnezeu tace în fața răbdării uscăciunii sufletești
Tăcerea lui Dumnezeu nu este absență, ci chemare la adâncire. În spiritualitatea ortodoxă, uscăciunea sufletească este o etapă firească în viața duhovnicească, menită să ne smerească și să ne întărească credința. Există momente în viața duhovnicească în care rugăciunea pare fără răspuns, harul pare retras, iar sufletul se simte gol. Părinții pustiei numeau această stareContinuă lectura „Când Dumnezeu tace în fața răbdării uscăciunii sufletești”
Ce înseamnă să fii liber în ascultare? Paradoxul monahului
Într-o cultură care valorizează autonomia, independența și afirmarea de sine, ascultarea pare o formă de sclavie, dar în viața duhovnicească, ascultarea este o cale spre libertate, părinții pustiei au descoperit că renunțarea la voia proprie nu înseamnă pierdere, ci eliberare de tirania ego-ului. Ascultarea o renunțare care eliberează Nu este supunere oarbă, ci încredințare smerită,Continuă lectura „Ce înseamnă să fii liber în ascultare? Paradoxul monahului”
Avva Teodor din Canop păzitor al păcii, chip al blândeții și al înțelepciunii pustiei
Frate duhovnicesc, astăzi îți aduc înainte viața unui bătrân al pustiei, puțin cunoscut în lume, dar mare înaintea lui Dumnezeu: Avva Teodor din Canop, pomenit în Pateric pentru blândețea sa, pentru discernământul său și pentru pacea pe care o răspândea în jurul său. Nevoință în tăcere și slujire Canopul, cetate din Egiptul de Jos, eraContinuă lectura „Avva Teodor din Canop păzitor al păcii, chip al blândeții și al înțelepciunii pustiei”
Străpungerea inimii
Frate, am învățat că adevărata nevoință nu este doar în trup, ci mai ales în inimă. Străpungerea inimii este darul cel mai înalt pe care îl poate primi omul ce se smerește cu adevărat. Ce este străpungerea inimii? Este o durere sfântă, o rană dulce, o lacrimă ce izvorăște nu din tristețe lumească, ci dinContinuă lectura „Străpungerea inimii”
Ce să fac?
Frate al lacrimii și al căutării, întrebarea „Ce să fac?” este strigătul cel mai curat al inimii care s-a trezit din somnul lumii și a simțit că viața aceasta nu e numai pâine și somn, ci și foame de cer. Nu e întrebare mică aceasta, ci începutul unei căi mari. Fă-te mic Coboară în inimaContinuă lectura „Ce să fac?”
Rugăciunea lui Iisus și Lupta Minții cu Duhurile Întunericului
Rugăciunea lui Iisus, sabia cea de foc a inimii „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” această rugăciune nu este doar o rostire de buze, ci o sabie cu două tăișuri, care taie întunericul din suflet și luminează cărarea către Împărăția lui Dumnezeu. Ea este respirația duhovnicească a inimii, este strigătul fiuluiContinuă lectura „Rugăciunea lui Iisus și Lupta Minții cu Duhurile Întunericului „
Rugăciunea inimii, respirația sufletului în lumea de azi
Rugăciunea inimii este o practică centrală în spiritualitatea ortodoxă, menită să unească mintea și inima în prezența lui Dumnezeu prin repetarea smerită a Numelui lui Iisus Hristos. Este o cale de liniștire, curățire și transformare interioară, transmisă de Sfinții Părinți și trăită profund în tradiția isihastă. În tumultul vieții moderne, unde agitația și anxietatea parContinuă lectura „Rugăciunea inimii, respirația sufletului în lumea de azi”
Rugăciunea inimii și libertatea în Hristos
Frate, în tăcere, unde omul se leapădă de sine și de lume, aflăm adevărata libertatea care nu este o stare exterioară, ci o lucrare lăuntrică, o roadă a unirii cu Hristos și această unire se lucrează prin rugăciunea inimii. Rugăciunea inimii poarta libertății Când omul rostește cu smerenie și durere: „Doamne, Iisuse Hristoase, FiulContinuă lectura „Rugăciunea inimii și libertatea în Hristos „
Rugăciunea inimii la Părinții filocalici.
Rugăciunea inimii
Privirea care rănește
Despre demnitate, rușine și iubire într-o lume care ne notează, omul nu este o notă, este o rugăciune, este o icoană, este o chemare. Această lucrare nu este o simplă analiză, este o chemare, o chemare la trezire, la conștiință, la iubire. Într-o societate în care oamenii sunt notați, comparați, etichetați, reduși la cifre șiContinuă lectura „Privirea care rănește”
Pustia Inimii 