Într-o epocă în care suntem încurajați să ne urmăm „vocea interioară” și să ne afirmăm cu orice preț, ascultarea pare o virtute uitată. Dar la Sfinții Părinți, ascultarea era considerată o cale sigură spre mântuire, iar smerenia pavăza sufletului împotriva tuturor căderilor. Ce înseamnă ascultarea în sens duhovnicesc? Ascultarea nu este supunere oarbă, ci încredințareContinuă lectura „Smerenia e mai tare decât voia proprie”
Arhive etichetă:relații sănătoase
Viața duhovnicească și înțelesul greșit al dezvoltării personale moderne psihologice
Cuprins Introducere – Chemarea la viața duhovnicească Omul – chip al lui Dumnezeu, nu produs al sinelui Ce este viața duhovnicească – învățătura Părinților Psihologia modernă și promisiunea autonomiei Autoîmplinirea și îndumnezeirea Cultul sinelui și idolatria eului De la „devino tu însuți” la „Leapădă-te de tine” Pseudo-duhovnicia și spiritualitatea de consum Vindecarea sufletului – întreContinuă lectura „Viața duhovnicească și înțelesul greșit al dezvoltării personale moderne psihologice”
Avva Arsenie cel Mare
Avva Arsenie cel Mare a fost un stâlp al tăcerii și al rugăciunii curate, un om al palatului care a ales coliba pustiei, făcând din lacrimi și tăcere calea mântuirii sale. Avva Arsenie cel Mare, cel ce a lăsat slava Romei și a Constantinopolului pentru a se face ucenic al tăcerii în pustia Egiptului. NăscutContinuă lectura „Avva Arsenie cel Mare”
Fuga de slavă deșartă
Într-o cultură care premiază vizibilitatea, validarea și succesul public, slava deșartă este adesea confundată cu împlinirea. Însă părinții pustiei ne avertizează că lauda oamenilor poate fi mai periculoasă decât ocara, iar dorința de a fi văzut poate ascunde o cădere subtilă. Ce este slava deșartă? Slava deșartă este dorința de a fi apreciat, lăudat, recunoscutContinuă lectura „Fuga de slavă deșartă”
Ce înseamnă să nu judeci?
Judecata aproapelui este una dintre cele mai subtile și răspândite ispite, nu are nevoie de cuvinte rostite uneori e doar o privire, o comparație, un gând. Părinții pustiei au înțeles că a judeca înseamnă a lua locul lui Dumnezeu, iar acest lucru nu aduce niciodată pace. De ce judecăm? Pentru că ne comparăm, pentru căContinuă lectura „Ce înseamnă să nu judeci?”
1 Decembrie – Ziua Națională a României
Astăzi, când neamul nostru își aduce aminte de ziua cea mare a unirii, când inimile românilor se înalță în rugăciune și recunoștință pentru darul unității, să ne oprim o clipă și să privim cu ochii duhului la ce înseamnă cu adevărat o națiune binecuvântată. Un neam nu trăiește prin hotare, ci prin sfințenie, nu prinContinuă lectura „1 Decembrie – Ziua Națională a României”
Avva Carion
Avva Carion a fost un părinte al pocăinței și al lepădării de sine, un suflet care a lăsat lumea și familia pentru a-L urma pe Hristos în pustia Schitului, unde a crescut nu doar în nevoință, ci și în dragoste pentru fiul său duhovnicesc, Zaharia. De la lume la pustie chemarea cea grea Frate alContinuă lectura „Avva Carion”
Ridicare și nădejde
Viața duhovnicească nu este o linie dreaptă, ci o călătorie presărată cu urcușuri și coborâșuri. Părinții pustiei nu erau oameni fără păcat, ci oameni care știau să se ridice. Pentru ei, căderea nu era o rușine, ci o lecție, iar ridicarea o biruință a harului. Ce înseamnă căderea? Alunecarea în păcat, în gânduri rele, înContinuă lectura „Ridicare și nădejde”
Liniștea exterioară naște liniștea lăuntrică
Într-o lume în care suntem mereu conectați, grăbiți și suprasolicitați, ideea de a trăi în pustie pare de neînțeles și totuși, părinții pustiei au descoperit acolo o comoară rară, pacea inimii. Nu o liniște superficială, ci o adâncă împăcare cu Dumnezeu, cu sine și cu întreaga creație. Ce înseamnă „pustia”? Nu doar un loc geografic,Continuă lectura „Liniștea exterioară naște liniștea lăuntrică”
Sfântul Petru, episcopul Alexandriei
A fost un păstor luminat și mucenic al lui Hristos, apărător al dreptei credințe în vremea prigoanelor și al tulburării ariene. Viața lui a fost o jertfă curată, iar moartea sa o cunună de slavă. A fost unul dintre cei mai luminați ierarhi ai Bisericii dintru începuturi, Sfântul Petru episcopul Alexandriei, păstor al păstorilor, mărturisitorContinuă lectura „Sfântul Petru, episcopul Alexandriei”
Puterea cuvântului nerostit
Într-o epocă în care comunicarea este rapidă, constantă și adesea superficială, tăcerea pare o absență, dar pentru părinții pustiei, tăcerea era o prezență a lui Dumnezeu, a inimii, a adevărului, ei nu tăceau din lipsă de idei, ci din convingerea că tăcerea poate fi mai grăitoare decât orice cuvânt. Tăcerea ca lucrare duhovnicească Nu eraContinuă lectura „Puterea cuvântului nerostit”
Dacă se întâmplă omului să cadă în ispită din pricina vreunei lucrări drăcești, ce se întâmplă cu cei care se amintesc?
Să știi frate că ispitele nu sunt străine celor ce caută pe Dumnezeu. Precum aurul se lămurește în foc, așa și sufletul se curățește prin încercări căci nu este rușine a cădea, ci a rămâne căzut, iar cel ce cade și se ridică, cu lacrimi și pocăință, acela este mai vrednic decât cel ce n-aContinuă lectura „Dacă se întâmplă omului să cadă în ispită din pricina vreunei lucrări drăcești, ce se întâmplă cu cei care se amintesc?”
Rugăciunea pentru lume
Departe de orașe, de zgomot și de agitație, părinții pustiei trăiau în singurătate și totuși, inimile lor erau pline de dragoste pentru întreaga lume. Rugăciunea lor nu era doar pentru ei, ci pentru toți oamenii cunoscuți sau necunoscuți, drepți sau păcătoși, aproape sau departe. Ce înseamnă să te rogi pentru lume? Să porți în inimăContinuă lectura „Rugăciunea pentru lume”
Inimă arsă de dorul Adevărului, Hristos
Zis-a El: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și nu a zis „Eu am adevărul”, ci „Eu sunt”, Adevărul nu se învață doar cu mintea, ci se trăiește cu inima, cu trupul, cu toată ființa și cel ce crede în Hristos, nu doar cunoaște adevărul, ci se unește cu El, se face părtaș la viațaContinuă lectura „Inimă arsă de dorul Adevărului, Hristos „
Smerenia care luminează
În Pateric, sfințenia nu se măsoară în fapte mari, ci în tăcere, ascultare și smerenie. Cei mai luminați părinți nu erau cei care vorbeau mult sau făceau minuni vizibile, ci cei care trăiau în anonimat, în ascuns, în adâncul inimii. Smerenia lor era ca o lumină care nu strălucea pentru lume, ci pentru Dumnezeu. CineContinuă lectura „Smerenia care luminează”
Rugăciunea inimii la Părinții filocalici.
Rugăciunea inimii
Privirea care rănește
Despre demnitate, rușine și iubire într-o lume care ne notează, omul nu este o notă, este o rugăciune, este o icoană, este o chemare. Această lucrare nu este o simplă analiză, este o chemare, o chemare la trezire, la conștiință, la iubire. Într-o societate în care oamenii sunt notați, comparați, etichetați, reduși la cifre șiContinuă lectura „Privirea care rănește”
Pustia Inimii 