Frate, a venit vremea în care dascălul învață, dar nu mai iubește, predă, dar nu mai plânge, îndrumă, dar nu se roagă și astfel, ucenicul rămâne cu mintea plină, dar cu sufletul gol. Părinții pustiei ziceau: „Dascălul adevărat nu este cel ce vorbește bine, ci cel ce se roagă pentru ucenicul său.” căci învățătura fărăContinuă lectura „Dascălul care nu mai plânge pentru ucenic”
Arhive etichetă:cuvinte cu rost!
Răbdare în vremea nerăbdării
Frate, a venit vremea în care omul nu mai așteaptă, ci vrea totul acum, nu mai rabdă, ci se tulbură, nu mai îndură, ci se răzbună și astfel, sufletul se pierde în graba lumii, iar pacea se risipește ca fumul. Părinții pustiei ziceau: „Răbdarea este rădăcina rugăciunii.” căci cel ce nu rabdă, nu se roagăContinuă lectura „Răbdare în vremea nerăbdării”
„Păzește-te de învățătorii mincinoși și de rătăcirea vremurilor” 2 Petru, capitolul 2
Dumnezeu, ne trimite acest cuvânt de trezvie și îndemn, izvorât din cugetarea asupra capitolului al doilea din a doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Petru, așa cum o aflăm în Sfânta Scriptură Ortodoxă. Despre învățătorii mincinoși și eresurile pierzătoare Apostolul ne avertizează că, așa cum în Israel au fost proroci mincinoși, tot așa și înContinuă lectura „„Păzește-te de învățătorii mincinoși și de rătăcirea vremurilor” 2 Petru, capitolul 2”
Taina lumii sensibile este în noi înșine
Frate duhovnicesc, lumea sensibilă cu frumusețea, mișcarea și sunetul ei nu este doar în afară, ci își are rădăcina în noi înșine căci nu vedem lumea așa cum este, ci așa cum suntem. Lumea sensibilă este oglinda sufletului, ceea ce vedem, auzim, atingem, gustăm toate trec prin inima noastră și dacă inima este tulburată, lumeaContinuă lectura „Taina lumii sensibile este în noi înșine”
Învățături greșite contemporane din perspectiva ortodoxă
Astăzi circulă numeroase învățături greșite care, deși par „spirituale” sau „bine intenționate”, contravin învățăturii ortodoxe și pot duce sufletul la rătăcire. Ele sunt adesea prezentate ca alternative moderne la credința tradițională, dar în esență slăbesc sau neagă adevărul revelat în Hristos. Relativismul moral și religios Ideea că „toate religiile duc la Dumnezeu” sau că „nuContinuă lectura „Învățături greșite contemporane din perspectiva ortodoxă”
Reîncarnarea o amăgire a minții căzute
Adevărul de la început: „Oamenilor le este rânduit o singură dată să moară, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9, 27). Aceasta este temelia învățăturii ortodoxe despre viața omului, o singură viață, o singură moarte, o singură judecată. Reîncarnarea, adică ideea că sufletul se întoarce în alte trupuri pentru a se purifica sau a evolua,Continuă lectura „Reîncarnarea o amăgire a minții căzute”
Sclavia din afară și cea dinlăuntru
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce simt că muncesc fără rost, că sunt rob al lumii și al celor ce mă stăpânesc?” Și bătrânul a răspuns: „Pentru că ai uitat că adevărata robie nu e cea din afară, ci cea din inimă.” Frate, a venit vremea în care omul munceșteContinuă lectura „Sclavia din afară și cea dinlăuntru”
Ce să fac?
Frate al lacrimii și al căutării, întrebarea „Ce să fac?” este strigătul cel mai curat al inimii care s-a trezit din somnul lumii și a simțit că viața aceasta nu e numai pâine și somn, ci și foame de cer. Nu e întrebare mică aceasta, ci începutul unei căi mari. Fă-te mic Coboară în inimaContinuă lectura „Ce să fac?”
Rugăciunea lui Iisus și Lupta Minții cu Duhurile Întunericului
Rugăciunea lui Iisus, sabia cea de foc a inimii „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” această rugăciune nu este doar o rostire de buze, ci o sabie cu două tăișuri, care taie întunericul din suflet și luminează cărarea către Împărăția lui Dumnezeu. Ea este respirația duhovnicească a inimii, este strigătul fiuluiContinuă lectura „Rugăciunea lui Iisus și Lupta Minții cu Duhurile Întunericului „
Lupta cu gândurile (logismoi)
Spunea un bătrân: „Asemenea unui om care stă la poarta cetății și nu lasă pe nimeni să intre fără cercetare, așa trebuie să fie mintea ta căci gândurile vin ca niște străini: unele aduc pace, altele tulburare, nu le primi pe toate, ci întreabă-le: ‘De unde vii și ce voie ai?’” Un frate l-a întrebatContinuă lectura „Lupta cu gândurile (logismoi)”
Sarcasm și cuvântul care rănește învelit în zâmbet
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce rău este în sarcasm, dacă toți râd?” Și bătrânul a răspuns: „Râsul nu spală rana, ci o ascunde, iar cuvântul care înțeapă, chiar și cu zâmbet, tot sabie este.” Frate, a venit vremea în care omul nu mai lovește cu palma, ci cu gluma, nu maiContinuă lectura „Sarcasm și cuvântul care rănește învelit în zâmbet”
Rugăciunea în vremea uitării
Frate, a venit vremea în care omul uită pe Dumnezeu mai repede decât își amintește parola la telefon, se roagă când are nevoie, dar uită să mulțumească, își amintește de cer doar când pământul îl doare și astfel, rugăciunea s-a făcut rară, grăbită și fără inimă. Părinții pustiei ziceau: „Rugăciunea este respirația sufletului, cine nuContinuă lectura „Rugăciunea în vremea uitării”
Rugăciunea inimii la Părinții filocalici.
Rugăciunea inimii
Privirea care rănește
Despre demnitate, rușine și iubire într-o lume care ne notează, omul nu este o notă, este o rugăciune, este o icoană, este o chemare. Această lucrare nu este o simplă analiză, este o chemare, o chemare la trezire, la conștiință, la iubire. Într-o societate în care oamenii sunt notați, comparați, etichetați, reduși la cifre șiContinuă lectura „Privirea care rănește”
Pustia Inimii 