Orice netrebnic, dacă va căuta bine, va găsi alți netrebnici mai răi decât el, într-o anumită privință, și datorită acestui fapt va afla motive de a fi mândru și mulțumit de sine. Aceasta este o lucrare vicleană a vrăjmașului, care, neputând să-l mai țină pe om în păcatul grosolan, îl împinge în păcatul cel maiContinuă lectura „Oglinda strâmbă a comparației mândria fariseului „
Arhive etichetă:Ce să fac?
Viața duhovnicească și confortul lumii
Viața duhovnicească este o cruce, nu un pat de odihnă, este o ieșire din sine, o lepădare de voia proprie, o nevoință neîncetată a inimii care caută pe Dumnezeu „cu suspinuri negrăite” Romani 8,26. Sufletul nu se curățește prin tihnă, ci prin lacrimi, prin post, prin priveghere și prin tăcere, acolo, unde nu este niciContinuă lectura „Viața duhovnicească și confortul lumii”
Vârsta omului este cât vârsta pământului
„Vârsta omului este cât vârsta pământului”, așa grăiește taina cea adâncă a firii și a căderii, a începutului și a sfârșitului căci omul, zidit din țărâna pământului și însuflat cu suflare de viață de la Dumnezeu, poartă în sine începutul creației și sfârșitul ei. Nu este omul doar o făptură între altele, ci este cununaContinuă lectura „Vârsta omului este cât vârsta pământului”
O lucrare fără lucrare
Domnul să ne lumineze mintea și să ne înmoaie inima spre înțelegerea celor adânci. Astăzi scriu un gând despre o tainică și dureroasă stare a omului căzut: „Facem ce nu facem”, un cuvânt care pare o joacă de cuvinte, dar care, în adâncul său, ascunde o rană a firii noastre slăbite de păcat și oContinuă lectura „O lucrare fără lucrare”
Ce înseamnă a fi vertical?
Astăzi, cu inima străpunsă de durerea vremurilor, dar și cu nădejdea în lucrarea tainică a Duhului Sfânt, scriu despre o stare duhovnicească tot mai des întâlnită verticalitatea celor drepți. A fi vertical înseamnă a sta drept înaintea lui Dumnezeu, cu fruntea sus, dar cu inima plecată, este starea omului care nu se lasă frânt deContinuă lectura „Ce înseamnă a fi vertical?”
Ridicoli în derivă
Frate duhovnicesc astăzi cu durere în inimă, dar și cu nădejde în mila Celui ce „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” scriu câteva cuvinte despre o boală a vremurilor noastre și anume ridicolii în derivă. Ridicolul nu este doar o formă de batjocură, ci o stare a sufletului careContinuă lectura „Ridicoli în derivă „
Pocăința
Să ne plângem totdeauna păcatele, căci aceasta este lucrarea cea mai înaltă a sufletului trezit. Nu este altă cale mai sigură spre mântuire decât pocăința neîncetată, izvorâtă dintr-o inimă zdrobită și smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi. Sfântul Isaac Sirul zice: „Mai mare este cel ce-și vede păcatele decât cel ce înviază morțiiContinuă lectura „Pocăința”
Despre „a fi VIP” în lumina învățăturii ortodoxe
Într-o vreme în care lumea își zidește altare deșarte în cinstea celor ce strălucesc în ochii oamenilor, se cuvine să ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat a fi „VIP”, adică „Very Important Person” în ochii lui Dumnezeu? Adevărata vrednicie nu se măsoară în aplauze, în bogății sau în slavă deșartă, ci în smerenie, în lacrimaContinuă lectura „Despre „a fi VIP” în lumina învățăturii ortodoxe”
Neputința cea mincinoasă
În vremurile de pe urmă, s-a înmulțit între frați o boală subțire, dar adâncă, pe care părinții n-au tăcut-o, ci au numit-o cu dreaptă socoteală neputința falsă. Aceasta nu este neputința cea smerită, care se naște din cunoașterea propriei slăbiciuni și din frica de Dumnezeu, ci este o înșelare a minții, o lene duhovnicească îmbrăcatăContinuă lectura „Neputința cea mincinoasă”
A trăi ca un mort în familie și în lume
A trăi ca un mort nu înseamnă a fi nepăsător, ci a fi pătruns de o viață mai înaltă, nevăzută, care nu mai este din lumea aceasta. Cel ce s-a răstignit împreună cu Hristos nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru el Galateni 2, 20. A trăiContinuă lectura „A trăi ca un mort în familie și în lume”
Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește
Cunoașterea științifică este dar al lui Dumnezeu, rod al minții pe care El a sădit-o în om. Ea cercetează lumea, despică firul în patru, măsoară, analizează, formulează legi, dar este fragmentată, pentru că privește lucrurile în parte, nu în întreg. Ea vede mecanismele, dar nu sensul, explică cum, dar nu de ce. Știința poate spuneContinuă lectura „Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește”
Avva Ari
Avva Ari a fost un părinte al liniștii și al discernământului, un bătrân al pustiei de la Chilii, care a trăit în tăcere, rugăciune și sfat luminat, fiind căutat de frați pentru înțelepciunea sa tainică. Avva Ari, un nume rostit cu evlavie în rândul celor ce au cunoscut dulceața liniștii și a rugăciunii curate. AvvaContinuă lectura „Avva Ari „
Adâncimile duhovnicești ale lumii se văd mai bine de la distanță de ea
Sdâncimile duhovnicești ale lumii nu se văd din mijlocul ei, ci de la marginea ei din locul unde omul se leapădă de sine și de toate. Lumea este frumoasă, dar și tulbure, ea poartă în sine urmele Ziditorului, dar și rănile căderii. Este plină de lumină, dar și de umbre și cel ce trăiește înContinuă lectura „Adâncimile duhovnicești ale lumii se văd mai bine de la distanță de ea”
Înțelepciune și cumpătare
Înțelepciunea nu este știință lumească, nici iscusință în cuvinte, ci vederea duhovnicească a lucrurilor, așa cum le vede Dumnezeu. Este darul de a ști când să taci și când să grăiești, când să rabzi și când să mustri, când să mergi și când să stai. „Înțelept este cel ce vede sfârșitul din început.” – AvvaContinuă lectura „Înțelepciune și cumpătare „
Sodoma și Gomora mărturie pentru cei de azi
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce a îngăduit Dumnezeu pieirea Sodomei și Gomorei?” Și bătrânul a răspuns: „Ca să nu spunem că nu am fost înștiințați, ele nu sunt doar ruine, ci strigăt al dreptății și al milei.” Frate, Sfântul Apostol Pavel ne învață că „tot ce a fost scrisContinuă lectura „Sodoma și Gomora mărturie pentru cei de azi”
Tăcerea care vindecă
Într-o lume în care suntem învățați să vorbim, să postăm, să comentăm și să reacționăm, tăcerea pare o pierdere de timp, dar pentru părinții pustiei, tăcerea era o cale spre vindecare, spre cunoaștere de sine și spre întâlnirea cu Dumnezeu. De ce tăceau părinții pustiei? Nu din lipsă de cuvinte, ci din plinătate, tăcerea lorContinuă lectura „Tăcerea care vindecă”
Ascultarea și smerenia
Spunea avva Ioan: „Cel ce ascultă nu greșește, iar cel ce se smerește nu cade. Ascultarea este crucea pe care o porți fără să te răstignești, iar smerenia este învierea fără slavă.” Un frate a venit la un bătrân și i-a zis: „Părinte, vreau să-mi fac voia, căci simt că e bună.” Bătrânul i-a răspuns:Continuă lectura „Ascultarea și smerenia”
Cartea veșniciei și numele care se scriu cu lacrimi
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce înseamnă să ai numele scris în cartea vieții, cum zice Sfântul Apostol Pavel?” Și bătrânul a răspuns: „Înseamnă să fii cunoscut de Dumnezeu nu pentru ce ai făcut, ci pentru cum ai iubit.” Frate, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Filipeni, spune: „…împreună cu ClementContinuă lectura „Cartea veșniciei și numele care se scriu cu lacrimi”
Avva Daniel
Avva Daniel de la Schit a fost un părinte al discernământului și al curajului duhovnicesc, un bătrân al pustiei care a trăit în adâncă rugăciune, înțelepciune și încredere neclintită în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Avva Daniel, viețuitor în Schit, ucenic al marilor părinți și dascăl al multor frați. El a fost un omContinuă lectura „Avva Daniel”
Despre rugăciune și lucrarea rugăciunii
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, mă rog în fiecare zi, dar simt că nu se schimbă nimic în mine, ce lipsește?” Și bătrânul a răspuns: „Te rogi cu gura, dar nu lucrezi cu inima. Rugăciunea nu e doar cuvânt, ci lucrare.” Frate, a te ruga nu este totuna cu a lucraContinuă lectura „Despre rugăciune și lucrarea rugăciunii”
Frustrarea și dorul care nu se rostește
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce să fac cu frustrarea care mă apasă? Mă simt gol, nemulțumit, neliniștit.” Și bătrânul a răspuns: „Frustrarea este dorul sufletului care nu se mai roagă.” Frate, a venit vremea în care omul nu mai suferă din lipsă, ci din comparație, nu pentru că nu are,Continuă lectura „Frustrarea și dorul care nu se rostește”
Despre venirea la biserică și ceasul inimii
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce unii vin târziu la biserică, iar alții sunt acolo înainte de a se deschide ușile?” Și bătrânul a răspuns: „Pentru că unii își trezesc trupul, iar alții își trezesc sufletul.” Frate, a venit vremea în care tinerii se grăbesc spre lume, dar întârzie spreContinuă lectura „Despre venirea la biserică și ceasul inimii”
Cum să-ți păzești mintea
Într-o lume în care suntem bombardați de informații, opinii și stimuli, păzirea minții pare o misiune imposibilă și totuși, părinții pustiei acei oameni care au ales tăcerea, rugăciunea și singurătatea ne-au lăsat înțelepciuni care pot fi mai actuale ca oricând. Ce înseamnă „paza minții”? Paza minții este atenția conștientă la gândurile care ne trec prinContinuă lectura „Cum să-ți păzești mintea”
Amma Evghenia
Amma Evghenia a fost o floare rară a pustiei, o fecioară înțeleaptă și curajoasă, care a îmbrăcat haina bărbătească a nevoinței și a trăit în taină, în rugăciune și în sfințenie, luminând prin viața ei calea celor ce caută pe Dumnezeu. Amma Evghenia a fost unadintre cele mai tainice și minunate mame duhovnicești ale Bisericii,Continuă lectura „Amma Evghenia”
Taină Sufletului Perspectivă Ortodoxă Și Psihologică
Ce spune psihologia despre suflet Întrebarea „ce este sufletul?” a traversat istoria umanității. Din perspectiva psihologiei și psihoterapiei, sufletul nu este o entitate metafizică, ci nucleul psihic al omului, suma proceselor mentale și emoționale, conștiința de sine și căutarea de sens. Sufletul în psihologia științifică Procesele psihice fundamentale Conștiința de sine Sufletul în neuroștiințe ConștiințaContinuă lectura „Taină Sufletului Perspectivă Ortodoxă Și Psihologică”
„De ce?”
Frate, am văzut suflete care întrebau „De ce?” cu sete de cunoaștere, am văzut suflete care întrebau „De ce?” cu iscodire și am învățat că unele „De ce-uri” sunt de la Dumnezeu, iar altele de la vrăjmașul. „De ce?” poate fi începutul înțelepciunii dacă e rostit cu smerenie, cu dor de adevăr, cu inimă curată.Continuă lectura „„De ce?””
Ce este Sinele omului
Frate! Sinele omului nu este ceea ce vede lumea, nici ceea ce omul crede despre sine în oglinda slavei deșarte. Sinele nu este numele tău, nici trupul tău, nici gândurile tale schimbătoare. Adevăratul sine este chipul lui Dumnezeu din tine, adâncul tău cel mai tainic, unde Duhul Sfânt bate la ușă și așteaptă să fieContinuă lectura „Ce este Sinele omului”
Cum se păzește mintea în rugăciune, chiar și în lume
Fă din tăcere o haină a minții tale În lume, cuvintele sunt multe, dar puține sunt de folos. Caută să vorbești puțin și cu rost, tăcerea din gură ajută tăcerea din minte. Când taci, mintea se întoarce spre sine și poate rosti Numele Domnului. Rostește rugăciunea cu luare-aminte Nu te grăbi, mai bine o rugăciuneContinuă lectura „Cum se păzește mintea în rugăciune, chiar și în lume”
Avva Luchie
Avva Luchie, bătrân cu viață curată și cuvânt pătrunzător, care a lăsat în Pateric câteva dintre cele mai limpezi și adânci sfaturi pentru cel ce vrea să se mântuiască. A fost un părinte al discernământului și al înțelepciunii tăcute, un bătrân al pustiei care a înțeles că adevărata nevoință începe cu stăpânirea limbii, a gândurilorContinuă lectura „Avva Luchie”
Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău în inima mea
A venit odată un frate la mine și mi-a zis: „Cum să mă rog, căci mintea mea fuge și inima mea e rece?” I-am răspuns: „Ține Numele Domnului ca pe o candelă aprinsă în pieptul tău și nu te va birui întunericul.” Frate, nu avem alt sprijin decât Numele Domnului, nu avem ziduri, nu avemContinuă lectura „Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău în inima mea”
Pustia Inimii 