Judecata aproapelui este una dintre cele mai subtile și răspândite ispite, nu are nevoie de cuvinte rostite uneori e doar o privire, o comparație, un gând. Părinții pustiei au înțeles că a judeca înseamnă a lua locul lui Dumnezeu, iar acest lucru nu aduce niciodată pace. De ce judecăm? Pentru că ne comparăm, pentru căContinuă lectura „Ce înseamnă să nu judeci?”
Arhive etichetă:autocunoaștere
1 Decembrie – Ziua Națională a României
Astăzi, când neamul nostru își aduce aminte de ziua cea mare a unirii, când inimile românilor se înalță în rugăciune și recunoștință pentru darul unității, să ne oprim o clipă și să privim cu ochii duhului la ce înseamnă cu adevărat o națiune binecuvântată. Un neam nu trăiește prin hotare, ci prin sfințenie, nu prinContinuă lectura „1 Decembrie – Ziua Națională a României”
Avva Carion
Avva Carion a fost un părinte al pocăinței și al lepădării de sine, un suflet care a lăsat lumea și familia pentru a-L urma pe Hristos în pustia Schitului, unde a crescut nu doar în nevoință, ci și în dragoste pentru fiul său duhovnicesc, Zaharia. De la lume la pustie chemarea cea grea Frate alContinuă lectura „Avva Carion”
Ridicare și nădejde
Viața duhovnicească nu este o linie dreaptă, ci o călătorie presărată cu urcușuri și coborâșuri. Părinții pustiei nu erau oameni fără păcat, ci oameni care știau să se ridice. Pentru ei, căderea nu era o rușine, ci o lecție, iar ridicarea o biruință a harului. Ce înseamnă căderea? Alunecarea în păcat, în gânduri rele, înContinuă lectura „Ridicare și nădejde”
Liniștea exterioară naște liniștea lăuntrică
Într-o lume în care suntem mereu conectați, grăbiți și suprasolicitați, ideea de a trăi în pustie pare de neînțeles și totuși, părinții pustiei au descoperit acolo o comoară rară, pacea inimii. Nu o liniște superficială, ci o adâncă împăcare cu Dumnezeu, cu sine și cu întreaga creație. Ce înseamnă „pustia”? Nu doar un loc geografic,Continuă lectura „Liniștea exterioară naște liniștea lăuntrică”
Puterea cuvântului nerostit
Într-o epocă în care comunicarea este rapidă, constantă și adesea superficială, tăcerea pare o absență, dar pentru părinții pustiei, tăcerea era o prezență a lui Dumnezeu, a inimii, a adevărului, ei nu tăceau din lipsă de idei, ci din convingerea că tăcerea poate fi mai grăitoare decât orice cuvânt. Tăcerea ca lucrare duhovnicească Nu eraContinuă lectura „Puterea cuvântului nerostit”
Rugăciunea pentru lume
Departe de orașe, de zgomot și de agitație, părinții pustiei trăiau în singurătate și totuși, inimile lor erau pline de dragoste pentru întreaga lume. Rugăciunea lor nu era doar pentru ei, ci pentru toți oamenii cunoscuți sau necunoscuți, drepți sau păcătoși, aproape sau departe. Ce înseamnă să te rogi pentru lume? Să porți în inimăContinuă lectura „Rugăciunea pentru lume”
Inimă arsă de dorul Adevărului, Hristos
Zis-a El: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și nu a zis „Eu am adevărul”, ci „Eu sunt”, Adevărul nu se învață doar cu mintea, ci se trăiește cu inima, cu trupul, cu toată ființa și cel ce crede în Hristos, nu doar cunoaște adevărul, ci se unește cu El, se face părtaș la viațaContinuă lectura „Inimă arsă de dorul Adevărului, Hristos „
Smerenia care luminează
În Pateric, sfințenia nu se măsoară în fapte mari, ci în tăcere, ascultare și smerenie. Cei mai luminați părinți nu erau cei care vorbeau mult sau făceau minuni vizibile, ci cei care trăiau în anonimat, în ascuns, în adâncul inimii. Smerenia lor era ca o lumină care nu strălucea pentru lume, ci pentru Dumnezeu. CineContinuă lectura „Smerenia care luminează”
Rugăciunea inimii la Părinții filocalici.
Rugăciunea inimii
Privirea care rănește
Despre demnitate, rușine și iubire într-o lume care ne notează, omul nu este o notă, este o rugăciune, este o icoană, este o chemare. Această lucrare nu este o simplă analiză, este o chemare, o chemare la trezire, la conștiință, la iubire. Într-o societate în care oamenii sunt notați, comparați, etichetați, reduși la cifre șiContinuă lectura „Privirea care rănește”
Pustia Inimii 