Orice netrebnic, dacă va căuta bine, va găsi alți netrebnici mai răi decât el, într-o anumită privință, și datorită acestui fapt va afla motive de a fi mândru și mulțumit de sine. Aceasta este o lucrare vicleană a vrăjmașului, care, neputând să-l mai țină pe om în păcatul grosolan, îl împinge în păcatul cel maiContinuă lectura „Oglinda strâmbă a comparației mândria fariseului „
Arhive categorie: Verticali în derivă
Viața duhovnicească și confortul lumii
Viața duhovnicească este o cruce, nu un pat de odihnă, este o ieșire din sine, o lepădare de voia proprie, o nevoință neîncetată a inimii care caută pe Dumnezeu „cu suspinuri negrăite” Romani 8,26. Sufletul nu se curățește prin tihnă, ci prin lacrimi, prin post, prin priveghere și prin tăcere, acolo, unde nu este niciContinuă lectura „Viața duhovnicească și confortul lumii”
Vârsta omului este cât vârsta pământului
„Vârsta omului este cât vârsta pământului”, așa grăiește taina cea adâncă a firii și a căderii, a începutului și a sfârșitului căci omul, zidit din țărâna pământului și însuflat cu suflare de viață de la Dumnezeu, poartă în sine începutul creației și sfârșitul ei. Nu este omul doar o făptură între altele, ci este cununaContinuă lectura „Vârsta omului este cât vârsta pământului”
O lucrare fără lucrare
Domnul să ne lumineze mintea și să ne înmoaie inima spre înțelegerea celor adânci. Astăzi scriu un gând despre o tainică și dureroasă stare a omului căzut: „Facem ce nu facem”, un cuvânt care pare o joacă de cuvinte, dar care, în adâncul său, ascunde o rană a firii noastre slăbite de păcat și oContinuă lectura „O lucrare fără lucrare”
Ce înseamnă a fi vertical?
Astăzi, cu inima străpunsă de durerea vremurilor, dar și cu nădejdea în lucrarea tainică a Duhului Sfânt, scriu despre o stare duhovnicească tot mai des întâlnită verticalitatea celor drepți. A fi vertical înseamnă a sta drept înaintea lui Dumnezeu, cu fruntea sus, dar cu inima plecată, este starea omului care nu se lasă frânt deContinuă lectura „Ce înseamnă a fi vertical?”
Ridicoli în derivă
Frate duhovnicesc astăzi cu durere în inimă, dar și cu nădejde în mila Celui ce „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” scriu câteva cuvinte despre o boală a vremurilor noastre și anume ridicolii în derivă. Ridicolul nu este doar o formă de batjocură, ci o stare a sufletului careContinuă lectura „Ridicoli în derivă „
Pocăința
Să ne plângem totdeauna păcatele, căci aceasta este lucrarea cea mai înaltă a sufletului trezit. Nu este altă cale mai sigură spre mântuire decât pocăința neîncetată, izvorâtă dintr-o inimă zdrobită și smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi. Sfântul Isaac Sirul zice: „Mai mare este cel ce-și vede păcatele decât cel ce înviază morțiiContinuă lectura „Pocăința”
Despre „a fi VIP” în lumina învățăturii ortodoxe
Într-o vreme în care lumea își zidește altare deșarte în cinstea celor ce strălucesc în ochii oamenilor, se cuvine să ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat a fi „VIP”, adică „Very Important Person” în ochii lui Dumnezeu? Adevărata vrednicie nu se măsoară în aplauze, în bogății sau în slavă deșartă, ci în smerenie, în lacrimaContinuă lectura „Despre „a fi VIP” în lumina învățăturii ortodoxe”
Neputința cea mincinoasă
În vremurile de pe urmă, s-a înmulțit între frați o boală subțire, dar adâncă, pe care părinții n-au tăcut-o, ci au numit-o cu dreaptă socoteală neputința falsă. Aceasta nu este neputința cea smerită, care se naște din cunoașterea propriei slăbiciuni și din frica de Dumnezeu, ci este o înșelare a minții, o lene duhovnicească îmbrăcatăContinuă lectura „Neputința cea mincinoasă”
A trăi ca un mort în familie și în lume
A trăi ca un mort nu înseamnă a fi nepăsător, ci a fi pătruns de o viață mai înaltă, nevăzută, care nu mai este din lumea aceasta. Cel ce s-a răstignit împreună cu Hristos nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru el Galateni 2, 20. A trăiContinuă lectura „A trăi ca un mort în familie și în lume”
Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește
Cunoașterea științifică este dar al lui Dumnezeu, rod al minții pe care El a sădit-o în om. Ea cercetează lumea, despică firul în patru, măsoară, analizează, formulează legi, dar este fragmentată, pentru că privește lucrurile în parte, nu în întreg. Ea vede mecanismele, dar nu sensul, explică cum, dar nu de ce. Știința poate spuneContinuă lectura „Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește”
Avva Ari
Avva Ari a fost un părinte al liniștii și al discernământului, un bătrân al pustiei de la Chilii, care a trăit în tăcere, rugăciune și sfat luminat, fiind căutat de frați pentru înțelepciunea sa tainică. Avva Ari, un nume rostit cu evlavie în rândul celor ce au cunoscut dulceața liniștii și a rugăciunii curate. AvvaContinuă lectura „Avva Ari „
Adâncimile duhovnicești ale lumii se văd mai bine de la distanță de ea
Sdâncimile duhovnicești ale lumii nu se văd din mijlocul ei, ci de la marginea ei din locul unde omul se leapădă de sine și de toate. Lumea este frumoasă, dar și tulbure, ea poartă în sine urmele Ziditorului, dar și rănile căderii. Este plină de lumină, dar și de umbre și cel ce trăiește înContinuă lectura „Adâncimile duhovnicești ale lumii se văd mai bine de la distanță de ea”
6 Decembrie
Astăzi, 6 decembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, păstor blând și chip al milostivirii dumnezeiești. Astăzi, în lumina răsăritului duhovnicesc, Biserica lui Hristos ne cheamă să ne plecăm genunchii inimii înaintea unuia dintre cei mai iubiți și cinstiți sfinți ai Ortodoxiei: Sfântul Ierarh Nicolae, ArhiepiscopulContinuă lectura „6 Decembrie”
Înțelepciune și cumpătare
Înțelepciunea nu este știință lumească, nici iscusință în cuvinte, ci vederea duhovnicească a lucrurilor, așa cum le vede Dumnezeu. Este darul de a ști când să taci și când să grăiești, când să rabzi și când să mustri, când să mergi și când să stai. „Înțelept este cel ce vede sfârșitul din început.” – AvvaContinuă lectura „Înțelepciune și cumpătare „
Tăcerea care vindecă
Într-o lume în care suntem învățați să vorbim, să postăm, să comentăm și să reacționăm, tăcerea pare o pierdere de timp, dar pentru părinții pustiei, tăcerea era o cale spre vindecare, spre cunoaștere de sine și spre întâlnirea cu Dumnezeu. De ce tăceau părinții pustiei? Nu din lipsă de cuvinte, ci din plinătate, tăcerea lorContinuă lectura „Tăcerea care vindecă”
Frustrarea și dorul care nu se rostește
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce să fac cu frustrarea care mă apasă? Mă simt gol, nemulțumit, neliniștit.” Și bătrânul a răspuns: „Frustrarea este dorul sufletului care nu se mai roagă.” Frate, a venit vremea în care omul nu mai suferă din lipsă, ci din comparație, nu pentru că nu are,Continuă lectura „Frustrarea și dorul care nu se rostește”
Amma Evghenia
Amma Evghenia a fost o floare rară a pustiei, o fecioară înțeleaptă și curajoasă, care a îmbrăcat haina bărbătească a nevoinței și a trăit în taină, în rugăciune și în sfințenie, luminând prin viața ei calea celor ce caută pe Dumnezeu. Amma Evghenia a fost unadintre cele mai tainice și minunate mame duhovnicești ale Bisericii,Continuă lectura „Amma Evghenia”
Taină Sufletului Perspectivă Ortodoxă Și Psihologică
Ce spune psihologia despre suflet Întrebarea „ce este sufletul?” a traversat istoria umanității. Din perspectiva psihologiei și psihoterapiei, sufletul nu este o entitate metafizică, ci nucleul psihic al omului, suma proceselor mentale și emoționale, conștiința de sine și căutarea de sens. Sufletul în psihologia științifică Procesele psihice fundamentale Conștiința de sine Sufletul în neuroștiințe ConștiințaContinuă lectura „Taină Sufletului Perspectivă Ortodoxă Și Psihologică”
„De ce?”
Frate, am văzut suflete care întrebau „De ce?” cu sete de cunoaștere, am văzut suflete care întrebau „De ce?” cu iscodire și am învățat că unele „De ce-uri” sunt de la Dumnezeu, iar altele de la vrăjmașul. „De ce?” poate fi începutul înțelepciunii dacă e rostit cu smerenie, cu dor de adevăr, cu inimă curată.Continuă lectura „„De ce?””
Ce este Sinele omului
Frate! Sinele omului nu este ceea ce vede lumea, nici ceea ce omul crede despre sine în oglinda slavei deșarte. Sinele nu este numele tău, nici trupul tău, nici gândurile tale schimbătoare. Adevăratul sine este chipul lui Dumnezeu din tine, adâncul tău cel mai tainic, unde Duhul Sfânt bate la ușă și așteaptă să fieContinuă lectura „Ce este Sinele omului”
Viața duhovnicească și înțelesul greșit al dezvoltării personale moderne psihologice
Cuprins Introducere – Chemarea la viața duhovnicească Omul – chip al lui Dumnezeu, nu produs al sinelui Ce este viața duhovnicească – învățătura Părinților Psihologia modernă și promisiunea autonomiei Autoîmplinirea și îndumnezeirea Cultul sinelui și idolatria eului De la „devino tu însuți” la „Leapădă-te de tine” Pseudo-duhovnicia și spiritualitatea de consum Vindecarea sufletului – întreContinuă lectura „Viața duhovnicească și înțelesul greșit al dezvoltării personale moderne psihologice”
1 Decembrie – Ziua Națională a României
Astăzi, când neamul nostru își aduce aminte de ziua cea mare a unirii, când inimile românilor se înalță în rugăciune și recunoștință pentru darul unității, să ne oprim o clipă și să privim cu ochii duhului la ce înseamnă cu adevărat o națiune binecuvântată. Un neam nu trăiește prin hotare, ci prin sfințenie, nu prinContinuă lectura „1 Decembrie – Ziua Națională a României”
Ridicare și nădejde
Viața duhovnicească nu este o linie dreaptă, ci o călătorie presărată cu urcușuri și coborâșuri. Părinții pustiei nu erau oameni fără păcat, ci oameni care știau să se ridice. Pentru ei, căderea nu era o rușine, ci o lecție, iar ridicarea o biruință a harului. Ce înseamnă căderea? Alunecarea în păcat, în gânduri rele, înContinuă lectura „Ridicare și nădejde”
Rugăciunea pentru lume
Departe de orașe, de zgomot și de agitație, părinții pustiei trăiau în singurătate și totuși, inimile lor erau pline de dragoste pentru întreaga lume. Rugăciunea lor nu era doar pentru ei, ci pentru toți oamenii cunoscuți sau necunoscuți, drepți sau păcătoși, aproape sau departe. Ce înseamnă să te rogi pentru lume? Să porți în inimăContinuă lectura „Rugăciunea pentru lume”
Rugăciunea inimii la Părinții filocalici.
Rugăciunea inimii
Privirea care rănește
Despre demnitate, rușine și iubire într-o lume care ne notează, omul nu este o notă, este o rugăciune, este o icoană, este o chemare. Această lucrare nu este o simplă analiză, este o chemare, o chemare la trezire, la conștiință, la iubire. Într-o societate în care oamenii sunt notați, comparați, etichetați, reduși la cifre șiContinuă lectura „Privirea care rănește”
Pustia Inimii 