Cunoașterea științifică este dar al lui Dumnezeu, rod al minții pe care El a sădit-o în om. Ea cercetează lumea, despică firul în patru, măsoară, analizează, formulează legi, dar este fragmentată, pentru că privește lucrurile în parte, nu în întreg. Ea vede mecanismele, dar nu sensul, explică cum, dar nu de ce. Știința poate spuneContinuă lectura „Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește”
Arhive categorie: Relații și dezvoltare personală
Avva Ari
Avva Ari a fost un părinte al liniștii și al discernământului, un bătrân al pustiei de la Chilii, care a trăit în tăcere, rugăciune și sfat luminat, fiind căutat de frați pentru înțelepciunea sa tainică. Avva Ari, un nume rostit cu evlavie în rândul celor ce au cunoscut dulceața liniștii și a rugăciunii curate. AvvaContinuă lectura „Avva Ari „
Sodoma și Gomora mărturie pentru cei de azi
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce a îngăduit Dumnezeu pieirea Sodomei și Gomorei?” Și bătrânul a răspuns: „Ca să nu spunem că nu am fost înștiințați, ele nu sunt doar ruine, ci strigăt al dreptății și al milei.” Frate, Sfântul Apostol Pavel ne învață că „tot ce a fost scrisContinuă lectura „Sodoma și Gomora mărturie pentru cei de azi”
Tăcerea care vindecă
Într-o lume în care suntem învățați să vorbim, să postăm, să comentăm și să reacționăm, tăcerea pare o pierdere de timp, dar pentru părinții pustiei, tăcerea era o cale spre vindecare, spre cunoaștere de sine și spre întâlnirea cu Dumnezeu. De ce tăceau părinții pustiei? Nu din lipsă de cuvinte, ci din plinătate, tăcerea lorContinuă lectura „Tăcerea care vindecă”
Cartea veșniciei și numele care se scriu cu lacrimi
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce înseamnă să ai numele scris în cartea vieții, cum zice Sfântul Apostol Pavel?” Și bătrânul a răspuns: „Înseamnă să fii cunoscut de Dumnezeu nu pentru ce ai făcut, ci pentru cum ai iubit.” Frate, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Filipeni, spune: „…împreună cu ClementContinuă lectura „Cartea veșniciei și numele care se scriu cu lacrimi”
Despre rugăciune și lucrarea rugăciunii
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, mă rog în fiecare zi, dar simt că nu se schimbă nimic în mine, ce lipsește?” Și bătrânul a răspuns: „Te rogi cu gura, dar nu lucrezi cu inima. Rugăciunea nu e doar cuvânt, ci lucrare.” Frate, a te ruga nu este totuna cu a lucraContinuă lectura „Despre rugăciune și lucrarea rugăciunii”
Frustrarea și dorul care nu se rostește
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce să fac cu frustrarea care mă apasă? Mă simt gol, nemulțumit, neliniștit.” Și bătrânul a răspuns: „Frustrarea este dorul sufletului care nu se mai roagă.” Frate, a venit vremea în care omul nu mai suferă din lipsă, ci din comparație, nu pentru că nu are,Continuă lectura „Frustrarea și dorul care nu se rostește”
Despre venirea la biserică și ceasul inimii
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce unii vin târziu la biserică, iar alții sunt acolo înainte de a se deschide ușile?” Și bătrânul a răspuns: „Pentru că unii își trezesc trupul, iar alții își trezesc sufletul.” Frate, a venit vremea în care tinerii se grăbesc spre lume, dar întârzie spreContinuă lectura „Despre venirea la biserică și ceasul inimii”
Cum să-ți păzești mintea
Într-o lume în care suntem bombardați de informații, opinii și stimuli, păzirea minții pare o misiune imposibilă și totuși, părinții pustiei acei oameni care au ales tăcerea, rugăciunea și singurătatea ne-au lăsat înțelepciuni care pot fi mai actuale ca oricând. Ce înseamnă „paza minții”? Paza minții este atenția conștientă la gândurile care ne trec prinContinuă lectura „Cum să-ți păzești mintea”
Amma Evghenia
Amma Evghenia a fost o floare rară a pustiei, o fecioară înțeleaptă și curajoasă, care a îmbrăcat haina bărbătească a nevoinței și a trăit în taină, în rugăciune și în sfințenie, luminând prin viața ei calea celor ce caută pe Dumnezeu. Amma Evghenia a fost unadintre cele mai tainice și minunate mame duhovnicești ale Bisericii,Continuă lectura „Amma Evghenia”
Taină Sufletului Perspectivă Ortodoxă Și Psihologică
Ce spune psihologia despre suflet Întrebarea „ce este sufletul?” a traversat istoria umanității. Din perspectiva psihologiei și psihoterapiei, sufletul nu este o entitate metafizică, ci nucleul psihic al omului, suma proceselor mentale și emoționale, conștiința de sine și căutarea de sens. Sufletul în psihologia științifică Procesele psihice fundamentale Conștiința de sine Sufletul în neuroștiințe ConștiințaContinuă lectura „Taină Sufletului Perspectivă Ortodoxă Și Psihologică”
Ce este Sinele omului
Frate! Sinele omului nu este ceea ce vede lumea, nici ceea ce omul crede despre sine în oglinda slavei deșarte. Sinele nu este numele tău, nici trupul tău, nici gândurile tale schimbătoare. Adevăratul sine este chipul lui Dumnezeu din tine, adâncul tău cel mai tainic, unde Duhul Sfânt bate la ușă și așteaptă să fieContinuă lectura „Ce este Sinele omului”
Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău în inima mea
A venit odată un frate la mine și mi-a zis: „Cum să mă rog, căci mintea mea fuge și inima mea e rece?” I-am răspuns: „Ține Numele Domnului ca pe o candelă aprinsă în pieptul tău și nu te va birui întunericul.” Frate, nu avem alt sprijin decât Numele Domnului, nu avem ziduri, nu avemContinuă lectura „Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău în inima mea”
Viața duhovnicească și înțelesul greșit al dezvoltării personale moderne psihologice
Cuprins Introducere – Chemarea la viața duhovnicească Omul – chip al lui Dumnezeu, nu produs al sinelui Ce este viața duhovnicească – învățătura Părinților Psihologia modernă și promisiunea autonomiei Autoîmplinirea și îndumnezeirea Cultul sinelui și idolatria eului De la „devino tu însuți” la „Leapădă-te de tine” Pseudo-duhovnicia și spiritualitatea de consum Vindecarea sufletului – întreContinuă lectura „Viața duhovnicească și înțelesul greșit al dezvoltării personale moderne psihologice”
Avva Arsenie cel Mare
Avva Arsenie cel Mare a fost un stâlp al tăcerii și al rugăciunii curate, un om al palatului care a ales coliba pustiei, făcând din lacrimi și tăcere calea mântuirii sale. Avva Arsenie cel Mare, cel ce a lăsat slava Romei și a Constantinopolului pentru a se face ucenic al tăcerii în pustia Egiptului. NăscutContinuă lectura „Avva Arsenie cel Mare”
Fuga de slavă deșartă
Într-o cultură care premiază vizibilitatea, validarea și succesul public, slava deșartă este adesea confundată cu împlinirea. Însă părinții pustiei ne avertizează că lauda oamenilor poate fi mai periculoasă decât ocara, iar dorința de a fi văzut poate ascunde o cădere subtilă. Ce este slava deșartă? Slava deșartă este dorința de a fi apreciat, lăudat, recunoscutContinuă lectura „Fuga de slavă deșartă”
Ridicare și nădejde
Viața duhovnicească nu este o linie dreaptă, ci o călătorie presărată cu urcușuri și coborâșuri. Părinții pustiei nu erau oameni fără păcat, ci oameni care știau să se ridice. Pentru ei, căderea nu era o rușine, ci o lecție, iar ridicarea o biruință a harului. Ce înseamnă căderea? Alunecarea în păcat, în gânduri rele, înContinuă lectura „Ridicare și nădejde”
Liniștea exterioară naște liniștea lăuntrică
Într-o lume în care suntem mereu conectați, grăbiți și suprasolicitați, ideea de a trăi în pustie pare de neînțeles și totuși, părinții pustiei au descoperit acolo o comoară rară, pacea inimii. Nu o liniște superficială, ci o adâncă împăcare cu Dumnezeu, cu sine și cu întreaga creație. Ce înseamnă „pustia”? Nu doar un loc geografic,Continuă lectura „Liniștea exterioară naște liniștea lăuntrică”
Puterea cuvântului nerostit
Într-o epocă în care comunicarea este rapidă, constantă și adesea superficială, tăcerea pare o absență, dar pentru părinții pustiei, tăcerea era o prezență a lui Dumnezeu, a inimii, a adevărului, ei nu tăceau din lipsă de idei, ci din convingerea că tăcerea poate fi mai grăitoare decât orice cuvânt. Tăcerea ca lucrare duhovnicească Nu eraContinuă lectura „Puterea cuvântului nerostit”
Dacă se întâmplă omului să cadă în ispită din pricina vreunei lucrări drăcești, ce se întâmplă cu cei care se amintesc?
Să știi frate că ispitele nu sunt străine celor ce caută pe Dumnezeu. Precum aurul se lămurește în foc, așa și sufletul se curățește prin încercări căci nu este rușine a cădea, ci a rămâne căzut, iar cel ce cade și se ridică, cu lacrimi și pocăință, acela este mai vrednic decât cel ce n-aContinuă lectura „Dacă se întâmplă omului să cadă în ispită din pricina vreunei lucrări drăcești, ce se întâmplă cu cei care se amintesc?”
Rugăciunea pentru lume
Departe de orașe, de zgomot și de agitație, părinții pustiei trăiau în singurătate și totuși, inimile lor erau pline de dragoste pentru întreaga lume. Rugăciunea lor nu era doar pentru ei, ci pentru toți oamenii cunoscuți sau necunoscuți, drepți sau păcătoși, aproape sau departe. Ce înseamnă să te rogi pentru lume? Să porți în inimăContinuă lectura „Rugăciunea pentru lume”
Smerenia care luminează
În Pateric, sfințenia nu se măsoară în fapte mari, ci în tăcere, ascultare și smerenie. Cei mai luminați părinți nu erau cei care vorbeau mult sau făceau minuni vizibile, ci cei care trăiau în anonimat, în ascuns, în adâncul inimii. Smerenia lor era ca o lumină care nu strălucea pentru lume, ci pentru Dumnezeu. CineContinuă lectura „Smerenia care luminează”
Avva Zenon pildă de neagoniseală, smerenie și discernământ întru Hristos
Frate duhovnicesc, astăzi scriu despre Avva Zenon, unul dintre bătrânii cei înțelepți ai pustiei, pomenit în Patericul Egiptean. Nu era dintre cei cu nume răsunător în lume, dar în ceruri era cunoscut ca vas ales al harului. Ucenic al fericitului Siluan, Avva Zenon a fost dascăl al neagoniselei, al blândeții și al unei înțelepciuni adânci,Continuă lectura „Avva Zenon pildă de neagoniseală, smerenie și discernământ întru Hristos”
Când Dumnezeu tace în fața răbdării uscăciunii sufletești
Tăcerea lui Dumnezeu nu este absență, ci chemare la adâncire. În spiritualitatea ortodoxă, uscăciunea sufletească este o etapă firească în viața duhovnicească, menită să ne smerească și să ne întărească credința. Există momente în viața duhovnicească în care rugăciunea pare fără răspuns, harul pare retras, iar sufletul se simte gol. Părinții pustiei numeau această stareContinuă lectura „Când Dumnezeu tace în fața răbdării uscăciunii sufletești”
Ce înseamnă să fii liber în ascultare? Paradoxul monahului
Într-o cultură care valorizează autonomia, independența și afirmarea de sine, ascultarea pare o formă de sclavie, dar în viața duhovnicească, ascultarea este o cale spre libertate, părinții pustiei au descoperit că renunțarea la voia proprie nu înseamnă pierdere, ci eliberare de tirania ego-ului. Ascultarea o renunțare care eliberează Nu este supunere oarbă, ci încredințare smerită,Continuă lectura „Ce înseamnă să fii liber în ascultare? Paradoxul monahului”
Tentația de a fi sfânt, despre mândria ascunsă în evlavie
În viața duhovnicească, dorința de sfințenie este firească și bună, dar părinții pustiei ne avertizează, chiar și cele mai înalte aspirații pot fi pervertite de mândrie. Există o ispită subtilă aceea de a dori sfințenia nu pentru Dumnezeu, ci pentru imaginea de sine, evlavia poate deveni o mască, iar dorința de curăție, o formă rafinatăContinuă lectura „Tentația de a fi sfânt, despre mândria ascunsă în evlavie”
Un mort nu poate să moștenească pe un viu
Acest cuvânt, deși simplu, este adânc ca mormântul și tăios ca sabia. Nu vorbește despre trup, ci despre sufletul care s-a stins în păcat, în nepăsare, în necredință, și care nu poate primi moștenirea vieții veșnice, dacă nu se trezește. Ce este moartea și ce este viața? Mort este cel ce trăiește în păcat șiContinuă lectura „Un mort nu poate să moștenească pe un viu „
Avva Teodor din Canop păzitor al păcii, chip al blândeții și al înțelepciunii pustiei
Frate duhovnicesc, astăzi îți aduc înainte viața unui bătrân al pustiei, puțin cunoscut în lume, dar mare înaintea lui Dumnezeu: Avva Teodor din Canop, pomenit în Pateric pentru blândețea sa, pentru discernământul său și pentru pacea pe care o răspândea în jurul său. Nevoință în tăcere și slujire Canopul, cetate din Egiptul de Jos, eraContinuă lectura „Avva Teodor din Canop păzitor al păcii, chip al blândeții și al înțelepciunii pustiei”
Moartea ca trecere
Pentru omul modern, moartea este adesea un tabu, un subiect evitat, înfricoșător, învăluit în tăcere, dar pentru părinții pustiei, moartea nu era un sfârșit tragic, ci o trecere spre adevărata viață. Ei o contemplau zilnic, nu cu groază, ci cu trezvie, ca pe o chemare la pocăință și la veșnicie. Moartea nu sfârșit, ci începutContinuă lectura „Moartea ca trecere”
Pază împotriva înșelării
Despre ghicire, vrăji și închinarea la idoli Fratele meu, păzește-ți inima de înșelăciunea lumii și nu căuta să cunoști cele ascunse ale viitorului, căci aceasta este lucrarea celor ce nu-L cunosc pe Dumnezeu. Să nu ghicești după zborul păsărilor, nici să cauți semne în stele, căci acestea nu sunt căile Celui Preaînalt, ci rătăciri careContinuă lectura „Pază împotriva înșelării „
Pustia Inimii 