Boala mentală este o boală reală!
Arhive categorie: Relații și dezvoltare personală
Adevăr, Libertate și Iubire în Vremea Contradicțiilor
Într-o epocă marcată de relativism moral, hiperindividualism și tehnologizare accelerată, etica ortodoxă pare, pentru unii, o relicvă a trecutului și totuși, tocmai în această lume fragmentată, Ortodoxia oferă o viziune coerentă, vie și profund umană asupra binelui, adevărului și sensului existenței. Etica Ortodoxă Etica ortodoxă nu este o listă de reguli, ci o chemare laContinuă lectura „Adevăr, Libertate și Iubire în Vremea Contradicțiilor”
Cuvânt rostit din pustia inimii
Suntem obosiți și trăim într-o lume obosită. Nu doar trupul ne este istovit, ci și mintea, și inima, și nădejdea, iar Scriptura spune limpede: „Ceea ce te biruiește, aceea te și stăpânește.” (2 Petru 2,19). Dacă oboseala ne biruiește, atunci ea ne devine stăpână și mulți dintre voi simțiți asta, oboseala care nu trece niciContinuă lectura „Cuvânt rostit din pustia inimii”
Femeia care s‑a numit pe sine inundată
Într‑o zi o femeie veselă la chip, dar obosită la inimă a zis ca un fel de glumă ce ascundea resemnare: „Eu nu sunt grasă, sunt doar inundată, trupul are șaptezeci la sută apă,” Răspuns – Să știi că omul nu se îneacă în apă, ci în gândurile care îl conving că nu mai poateContinuă lectura „Femeia care s‑a numit pe sine inundată”
Omul Taină și Chemare, Antropologie Ortodoxă în Dialog cu Filozofia și Psihologia
În aceste rânduri încerc să descriu omul ca taină revelată în lumina lui Dumnezeu, dar și ca subiect al reflecției filozofice și psihologice. Într-o epocă în care identitatea umană este fragmentată de ideologii, tehnologii și crize existențiale, antropologia ortodoxă oferă o viziune integratoare, omul nu este doar o ființă biologică sau socială, ci o persoanăContinuă lectura „Omul Taină și Chemare, Antropologie Ortodoxă în Dialog cu Filozofia și Psihologia”
Prin tine învăț să mă văd despre iubirea care luminează inima
Fraților iubiți, pacea Domnului nostru Iisus Hristos să se sălășluiască în inimile voastre, ca o rouă lină ce cade peste iarba arsă de arșița zilei. Căci știu că trăiți în orașe mari, în zgomot și în alergare, și sufletele voastre se lovesc de ziduri, de griji, de oameni, de gânduri, precum valurile de stânci șiContinuă lectura „Prin tine învăț să mă văd despre iubirea care luminează inima „
Știința și Scriptura, Două Drumuri Spre Adevăr
Într-o lume în care se crede adesea că știința și religia se află în conflict, o privire atentă asupra Scripturii și a descoperirilor științifice ne arată o realitate mult mai nuanțată, nu contradicție, ci complementaritate. Atât știința, cât și Scriptura caută adevărul una prin observație și experiment, cealaltă prin revelație și credință. Știința și ExplorareaContinuă lectura „Știința și Scriptura, Două Drumuri Spre Adevăr”
Cum să trăiești duhovnicește în modernism, între ecrane, tăcere și har
Modernismul aduce cu sine o avalanșă de schimbări, tehnologii care ne conectează și ne izolează, ideologii care relativizează adevărul, ritmuri de viață care ne consumă timpul și liniștea. În mijlocul acestui haos, viața duhovnicească nu este imposibilă este mai necesară ca oricând. Nu fugi de lume, trăiește în ea cu discernământ Ortodoxia nu propune oContinuă lectura „Cum să trăiești duhovnicește în modernism, între ecrane, tăcere și har”
Depresia Un Diavol Care Te Lasă Îngrozit
Ce este depresia în viziunea patristică? În limbajul duhovnicesc al Sfinților Părinți, depresia nu este doar o tulburare psihologică, ci o stare de întristare adâncă, care paralizează sufletul, îl închide în sine și îl rupe de nădejdea în Dumnezeu. Este o formă de „akedie” demonul amiezii care îl face pe om să nu mai vadăContinuă lectura „Depresia Un Diavol Care Te Lasă Îngrozit „
Depresia Ucide Puterea Minții Asupra Stării de Suflet O lectură patristică despre întunecarea minții și paralizia sufletului
Mintea ochiul sufletului În teologia patristică, mintea (nous) nu este doar facultatea rațională, ci organul duhovnicesc prin care omul se unește cu Dumnezeu. Mintea este „ochiul sufletului” Sfântul Ioan Gură de Aur, iar când acest ochi se întunecă, sufletul nu mai vede lumina harului. Depresia, în forma ei profundă, nu este doar o tulburare psihologică,Continuă lectura „Depresia Ucide Puterea Minții Asupra Stării de Suflet O lectură patristică despre întunecarea minții și paralizia sufletului”
Energia care dă viață despre lucrarea lui Dumnezeu în om și în lume
Fraților iubiți, trăim într-o vreme în care oamenii vorbesc mult despre „energii”, „vibrații”, „univers”, „frecvențe”, „manifestare”, dar puțini știu ce spun. Unii cred în energii, dar nu cred în Dumnezeu, alții simt ceva real, dar nu știu să numească acel „ceva”, unii caută lumină, dar se opresc la luminițe și alții caută vindecare, dar seContinuă lectura „Energia care dă viață despre lucrarea lui Dumnezeu în om și în lume „
Ironia
Definiție DEX – „Ironicul” este definit ca o persoană care face ironii, care ia în râs, este zeflemist, batjocoritor, exprimă înțepături și sarcasm. Este o trăsătură stilistică și de caracter, adesea folosită pentru a sublinia incongruența dintre aparență și esență. În literatură, ironia este un instrument de critică subtilă, un mod de a demasca ipocrizia,Continuă lectura „Ironia”
Viața netrăită în jertfă și în unire cu Hristos – o existență încă neîncepută
Într-o lume în care „a trăi” înseamnă adesea a consuma, a acumula și a evita suferința, învățătura Sfinților Părinți vine ca o chemare radicală, viața adevărată începe abia atunci când este dăruită. O existență care nu se jertfește pentru semeni și nu se unește cu Hristos Izvorul Vieții, este o viață incompletă, o umbră aContinuă lectura „Viața netrăită în jertfă și în unire cu Hristos – o existență încă neîncepută”
Akedia Moartea Liniștită a Sufletului
Ce Este Akedia? Akedia (sau acedia) este o patimă spirituală descrisă în mod profund de Sfinții Părinți ai Bisericii, în special de Evagrie Ponticul și Ioan Casian. Deși adesea tradusă ca „trândăvie” sau „plictiseală”, akedia este mult mai mult decât o simplă lipsă de activitate, este o stare de paralizie interioară, de dezgust față deContinuă lectura „Akedia Moartea Liniștită a Sufletului”
15 Ianuarie Ziua Culturii Naționale și Lumina lui Eminescu
Astăzi, 15 ianuarie, îl sărbătorim pe Mihai Eminescu, cu ocazia Zilei Culturii Naționale. Această zi marchează nașterea poetului național al României și este dedicată celebrării culturii românești în ansamblu. Ce înseamnă Ziua Culturii Naționale Este o sărbătoare oficială în România, instituită prin Legea nr. 238/2010 și celebrată anual pe 15 ianuarie. Data a fost aleasăContinuă lectura „15 Ianuarie Ziua Culturii Naționale și Lumina lui Eminescu”
Lupta cu gândurile în lumina Sfinților Părinți și provocările minții contemporane
„Zis-a Avva Antonie: va veni vremea când oamenii vor înnebuni, și dacă vor vedea pe cineva că nu este nebun, se vor scula asupra lui, zicând: tu ești nebun, că nu ești ca noi.” Trăim într-o epocă în care vizibilul a devenit împărat unde totul se cere văzut, afișat, demonstrat, distribuit. Omul contemporan este prinsContinuă lectura „Lupta cu gândurile în lumina Sfinților Părinți și provocările minții contemporane”
Lupta cu gândurile și războiul nevăzut al inimii
“Să nu crezi gândului tău, chiar dacă îți pare bun, până nu-l cercetezi cu rugăciune, cu post și cu sfat de la părinți.” Avva Isaia Pustnicul Frate iubit, suflet însetat de Dumnezeu, în pustia inimii, acolo unde omul se întâlnește cu sine și cu Dumnezeu, se dă cea mai aprigă bătălie și lupta cu gândurile.Continuă lectura „Lupta cu gândurile și războiul nevăzut al inimii”
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul! Rugăciunea inimii fără metanier, în mijlocul lumii
Fraților iubiți întru Hristos, scriu vouă nu dintr-o liniște de chilie, ci din pustia inimii, care a învățat să strige către Dumnezeu chiar în mijlocul lumii, căci adevărata pustie este inima, și lupta cea mare nu este doar cu foamea și cu somnul, ci cu gândul risipit, cu aducerea aminte a răului și cu uitareaContinuă lectura „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul! Rugăciunea inimii fără metanier, în mijlocul lumii”
Trecutul și viitorul în lumina veșniciei
Fraților întru Hristos, timpul nu este decât o umbră a veșniciei. Trecutul și viitorul sunt două aripi ale aceleiași păsări care zboară spre Dumnezeu, dar omul, în neputința lui, se leagă de ele ca de niște lanțuri, uitând că clipa de acum este singura poartă spre mântuire. Trecutul între amintire și pocăință Trecutul este oContinuă lectura „Trecutul și viitorul în lumina veșniciei”
Să fim cu luare aminte și să ne nevoim după cum se cuvine, ca să fim bine-plăcuți lui Dumnezeu
Nu toată nevoința este bine-plăcută lui Dumnezeu, ci numai aceea care se face cu luare aminte, cu smerenie și cu dreaptă socoteală. Nu osteneala în sine mântuiește, ci felul în care o purtăm, nu cantitatea nevoinței, ci curăția inimii, nu asprimea, ci adevărul. Astăzi, mai mult ca oricând, omul are nevoie să-și adune mintea, să-șiContinuă lectura „Să fim cu luare aminte și să ne nevoim după cum se cuvine, ca să fim bine-plăcuți lui Dumnezeu”
Astăzi, 6 ianuarie, prăznuim cu evlavie și cutremur duhovnicesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos – Boboteaza, una dintre cele mai mari sărbători împărătești ale Bisericii Ortodoxe, zi în care cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt S-a pogorât peste Fiul lui Dumnezeu, arătând lumii Taina Sfintei Treimi
Taina Arătării Domnului – Epifania Fraților duhovnicești, astăzi, în lumina răsăritului dumnezeiesc, Biserica prăznuiește Epifania, adică Arătarea Domnului. Este ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos Se arată lumii ca Fiu al Tatălui, primind botezul de la Ioan în apele Iordanului, nu pentru că avea nevoie de curățire, ci pentru a sfinți firea apelor șiContinuă lectura „Astăzi, 6 ianuarie, prăznuim cu evlavie și cutremur duhovnicesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos – Boboteaza, una dintre cele mai mari sărbători împărătești ale Bisericii Ortodoxe, zi în care cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt S-a pogorât peste Fiul lui Dumnezeu, arătând lumii Taina Sfintei Treimi”
Doamne Iisuse Hristoase, luminează întunericul inimii mele
În aceste vremuri de tulburare și neclaritate, inima omului tinde să se întunece, să se rătăcească în haosul gândurilor și al simțărilor. Încercările vieții sunt adesea copleșitoare în fața suferințelor, a incertitudinii și a păcatului, inima noastră se poate umple de tristețe și disperare. Aici intervine chemarea noastră către Hristos: „Doamne Iisuse Hristoase, luminează întunericulContinuă lectura „Doamne Iisuse Hristoase, luminează întunericul inimii mele”
Doamne, Te iubesc atât de mult încât aș îmbrățișa toți oamenii, dar în același timp îmi văd și neputința
Dragii mei în contemplarea de negrăită iubire a lui Dumnezeu, mă găsesc adesea în fața unei dileme profunde. Cât de mult ne iubim semenii, dar în aceeași măsură suntem conștienți de neputința noastră! În sufletul meu, freamătă dorința de a îmbrățișa fiecare suflet din această lume, de a răspândi iubirea lui Hristos peste tot șiContinuă lectura „Doamne, Te iubesc atât de mult încât aș îmbrățișa toți oamenii, dar în același timp îmi văd și neputința”
Vorbirea multă, cunoașterea fără rugăciune și iluzia vieții duhovnicești
Fraților trăim într-o vreme în care omul știe multe, vorbește mult, comentează tot, dar se roagă puțin, cunoașterea a crescut, dar înțelepciunea a scăzut, informația s-a înmulțit, dar pacea s-a împuținat, discuțiile sunt nesfârșite, dar rugăciunea este rareori începută. Omul modern este asemenea unui pom cu multe frunze, dar cu puține roade, zgomot mult, darContinuă lectura „Vorbirea multă, cunoașterea fără rugăciune și iluzia vieții duhovnicești”
Pericolul amestecului vieții duhovnicești cu psihologia, psihoterapia și gândirea filosofică modernă
Trăim vremuri în care omul caută vindecare, sens și liniște, aceasta este o căutare firească, dar în căutarea lui, omul modern se lovește de o mulțime de „soluții” care promit pace, echilibru, claritate, autocunoaștere. Psihologia, psihoterapia și filosofia au devenit limbajul epocii noastre, ele pot avea folosul lor în anumite situații, dar devin periculoase atunciContinuă lectura „Pericolul amestecului vieții duhovnicești cu psihologia, psihoterapia și gândirea filosofică modernă”
Nu locul face rugăciunea, ci lucrarea inimii
Rugăciunea inimii este cu putință și pentru mireanul din oraș ce se începe cu puțin, cu rânduială, și lucreaz-o ca pe un meșteșug duhovnicesc cu smerenie, răbdare și comuniune cu Biserica. Părinții din Pateric ne învață prin pildă și simplitate că nu locul face rugăciunea, ci lucrarea inimii. Mireanul din oraș are alte ispite șiContinuă lectura „Nu locul face rugăciunea, ci lucrarea inimii”
Cum se naște smerenia între har și eșec
„Smerenia este haina lui Dumnezeu.” Sfântul Isaac Sirul. Frate iubit, dacă ai ajuns să te întrebi cum se naște smerenia, să știi că ești deja pe calea cea bună căci nimeni nu întreabă de smerenie decât cel ce a gustat, fie și puțin, din amărăciunea eșecului și din dulceața harului. Smerenia nu este o virtuteContinuă lectura „Cum se naște smerenia între har și eșec”
Omul care leapădă credința și cade în neființă
Fratele meu în pustia lumii nu există loc pentru amăgiri, aici, unde noaptea mușcă din oase și ziua arde până la măduvă, omul învață că singura lui tărie este Dumnezeu, și tot ce nu este Dumnezeu se risipește ca praful sub talpa vântului. Să știți că omul care nu crede nu rămâne la jumătate pentruContinuă lectura „Omul care leapădă credința și cade în neființă”
„Adame, unde ești?” Cuvânt de trezvie către omul căzut
Fiule al lui Dumnezeu, chip al Celui nevăzut, ascultă glasul ce răsună dintru începuturi și până astăzi, ca o chemare de foc în inima lumii: „Adame, unde ești?” Facere 3,9, aceasta nu este o întrebare a Celui ce nu știe, ci a Celui ce iubește, Dumnezeu nu întreabă pentru Sine, ci pentru tine, nu pentruContinuă lectura „„Adame, unde ești?” Cuvânt de trezvie către omul căzut”
Cădere și ridicare neîncetată
Frate al nădejdii, cel ce te lupți cu slăbiciunea firii și cu valurile ispitelor, ascultă cuvântul cel viu al Părinților, care nu s-a stins în pustie, ci răsună și astăzi în inima celor ce caută mântuirea cu lacrimi și suspinuri. Un frate a întrebat pe Avva Sisoe, zicând: „Ce să fac, că am căzut?” IarContinuă lectura „Cădere și ridicare neîncetată”
Pustia Inimii 