Omul a fost zidit „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” Facere 1, 26, purtând în sine pecetea veșniciei, o frumusețe duhovnicească ce nu se stinge decât prin voia lui, dar când se abate de la calea poruncilor, când se lasă în voia patimilor și a părerii de sine, chipul acesta se întunecă, iar omul începeContinuă lectura „Chipul omului și amăgirea de sine „
Arhive autor:Pustia Inimii
Legea morală și răsplata ei
Legea morală nu este o poruncă venită din afară, ci este sădită în inima omului de la facerea lui, este glasul conștiinței, ecoul voii dumnezeiești în adâncul sufletului. Ea nu strigă, nu amenință, ci mustră tainic, cu blândețe, dar și cu neînduplecare, iar când omul o calcă, nu Dumnezeu se răzbună, ci omul se răneșteContinuă lectura „Legea morală și răsplata ei „
De ce învățăm? Și ce contează cu adevărat în școală
Hai să fim sinceri de câte ori nu ți-ai pus întrebarea „La ce-mi folosește mie chestia asta?” în timp ce învățai formule, comentarii literare sau ecuații care par desprinse dintr-un film SF? Dacă ai ridicat măcar o sprânceană la gândul ăsta, articolul ăsta e pentru tine. Educația nu e doar despre memorat, școala nu eContinuă lectura „De ce învățăm? Și ce contează cu adevărat în școală”
Despre lucrare
Lucrarea, în înțelesul duhovnicesc, nu este doar o simplă activitate sau trudă trupească, ci este mișcarea întregii ființe a omului spre Dumnezeu, este răspunsul nostru la chemarea harului, este osteneala inimii și a minții întru curățirea, luminarea și îndumnezeirea sufletului. Lucrarea firii și lucrarea harului Sfinții Părinți ne învață că există două lucrări, lucrarea firiiContinuă lectura „Despre lucrare „
Doamne ajută; Bună dimineața; Bună ziua; Bună seara și Salut
Frate fiecare cuvânt rostit între oameni este ca o sămânță dacă e semănat cu inimă curată va rodi har; dacă e rostit cu nepăsare, se va risipi în vânt așa și cu salutările noastre, care nu sunt doar vorbe de început, ci legături de lumină între suflete. „Doamne ajută” Aceasta este comoara cea mai deContinuă lectura „Doamne ajută; Bună dimineața; Bună ziua; Bună seara și Salut „
Căderea și Ridicarea
Ce este căderea? Căderea nu este doar alunecarea în păcat, ci este înstrăinarea de Dumnezeu, este clipa în care inima se răcește, mintea se întunecă, iar voința se pleacă în fața patimii. Căderea începe cu o neatenție, cu o îngăduință mică față de gândul cel rău, care, neînfrânat, se face faptă, iar apoi obicei. SfântulContinuă lectura „Căderea și Ridicarea „
Astăzi și Acum
Aziua Domnului „Astăzi” și „Acum” sunt cele mai mari daruri pe care le-a dat omului Dumnezeu în această viață trecătoare. „Astăzi, de veți auzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre” Psalm 94, 8. Astăzi este ziua în care Dumnezeu Se coboară la tine nu mâine, nu când vei fi pregătit, nu când vei fiContinuă lectura „Astăzi și Acum”
Oglinda strâmbă a comparației mândria fariseului
Orice netrebnic, dacă va căuta bine, va găsi alți netrebnici mai răi decât el, într-o anumită privință, și datorită acestui fapt va afla motive de a fi mândru și mulțumit de sine. Aceasta este o lucrare vicleană a vrăjmașului, care, neputând să-l mai țină pe om în păcatul grosolan, îl împinge în păcatul cel maiContinuă lectura „Oglinda strâmbă a comparației mândria fariseului „
Viața duhovnicească și confortul lumii
Viața duhovnicească este o cruce, nu un pat de odihnă, este o ieșire din sine, o lepădare de voia proprie, o nevoință neîncetată a inimii care caută pe Dumnezeu „cu suspinuri negrăite” Romani 8,26. Sufletul nu se curățește prin tihnă, ci prin lacrimi, prin post, prin priveghere și prin tăcere, acolo, unde nu este niciContinuă lectura „Viața duhovnicească și confortul lumii”
Vârsta omului este cât vârsta pământului
„Vârsta omului este cât vârsta pământului”, așa grăiește taina cea adâncă a firii și a căderii, a începutului și a sfârșitului căci omul, zidit din țărâna pământului și însuflat cu suflare de viață de la Dumnezeu, poartă în sine începutul creației și sfârșitul ei. Nu este omul doar o făptură între altele, ci este cununaContinuă lectura „Vârsta omului este cât vârsta pământului”
O lucrare fără lucrare
Domnul să ne lumineze mintea și să ne înmoaie inima spre înțelegerea celor adânci. Astăzi scriu un gând despre o tainică și dureroasă stare a omului căzut: „Facem ce nu facem”, un cuvânt care pare o joacă de cuvinte, dar care, în adâncul său, ascunde o rană a firii noastre slăbite de păcat și oContinuă lectura „O lucrare fără lucrare”
Ce înseamnă a fi vertical?
Astăzi, cu inima străpunsă de durerea vremurilor, dar și cu nădejdea în lucrarea tainică a Duhului Sfânt, scriu despre o stare duhovnicească tot mai des întâlnită verticalitatea celor drepți. A fi vertical înseamnă a sta drept înaintea lui Dumnezeu, cu fruntea sus, dar cu inima plecată, este starea omului care nu se lasă frânt deContinuă lectura „Ce înseamnă a fi vertical?”
Ridicoli în derivă
Frate duhovnicesc astăzi cu durere în inimă, dar și cu nădejde în mila Celui ce „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” scriu câteva cuvinte despre o boală a vremurilor noastre și anume ridicolii în derivă. Ridicolul nu este doar o formă de batjocură, ci o stare a sufletului careContinuă lectura „Ridicoli în derivă „
Pocăința
Să ne plângem totdeauna păcatele, căci aceasta este lucrarea cea mai înaltă a sufletului trezit. Nu este altă cale mai sigură spre mântuire decât pocăința neîncetată, izvorâtă dintr-o inimă zdrobită și smerită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi. Sfântul Isaac Sirul zice: „Mai mare este cel ce-și vede păcatele decât cel ce înviază morțiiContinuă lectura „Pocăința”
Despre „a fi VIP” în lumina învățăturii ortodoxe
Într-o vreme în care lumea își zidește altare deșarte în cinstea celor ce strălucesc în ochii oamenilor, se cuvine să ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat a fi „VIP”, adică „Very Important Person” în ochii lui Dumnezeu? Adevărata vrednicie nu se măsoară în aplauze, în bogății sau în slavă deșartă, ci în smerenie, în lacrimaContinuă lectura „Despre „a fi VIP” în lumina învățăturii ortodoxe”
Neputința cea mincinoasă
În vremurile de pe urmă, s-a înmulțit între frați o boală subțire, dar adâncă, pe care părinții n-au tăcut-o, ci au numit-o cu dreaptă socoteală neputința falsă. Aceasta nu este neputința cea smerită, care se naște din cunoașterea propriei slăbiciuni și din frica de Dumnezeu, ci este o înșelare a minții, o lene duhovnicească îmbrăcatăContinuă lectura „Neputința cea mincinoasă”
A trăi ca un mort în familie și în lume
A trăi ca un mort nu înseamnă a fi nepăsător, ci a fi pătruns de o viață mai înaltă, nevăzută, care nu mai este din lumea aceasta. Cel ce s-a răstignit împreună cu Hristos nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru el Galateni 2, 20. A trăiContinuă lectura „A trăi ca un mort în familie și în lume”
Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește
Cunoașterea științifică este dar al lui Dumnezeu, rod al minții pe care El a sădit-o în om. Ea cercetează lumea, despică firul în patru, măsoară, analizează, formulează legi, dar este fragmentată, pentru că privește lucrurile în parte, nu în întreg. Ea vede mecanismele, dar nu sensul, explică cum, dar nu de ce. Știința poate spuneContinuă lectura „Cunoașterea care luminează și cunoașterea care orbește”
Avva Ari
Avva Ari a fost un părinte al liniștii și al discernământului, un bătrân al pustiei de la Chilii, care a trăit în tăcere, rugăciune și sfat luminat, fiind căutat de frați pentru înțelepciunea sa tainică. Avva Ari, un nume rostit cu evlavie în rândul celor ce au cunoscut dulceața liniștii și a rugăciunii curate. AvvaContinuă lectura „Avva Ari „
Adâncimile duhovnicești ale lumii se văd mai bine de la distanță de ea
Sdâncimile duhovnicești ale lumii nu se văd din mijlocul ei, ci de la marginea ei din locul unde omul se leapădă de sine și de toate. Lumea este frumoasă, dar și tulbure, ea poartă în sine urmele Ziditorului, dar și rănile căderii. Este plină de lumină, dar și de umbre și cel ce trăiește înContinuă lectura „Adâncimile duhovnicești ale lumii se văd mai bine de la distanță de ea”
6 Decembrie
Astăzi, 6 decembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, păstor blând și chip al milostivirii dumnezeiești. Astăzi, în lumina răsăritului duhovnicesc, Biserica lui Hristos ne cheamă să ne plecăm genunchii inimii înaintea unuia dintre cei mai iubiți și cinstiți sfinți ai Ortodoxiei: Sfântul Ierarh Nicolae, ArhiepiscopulContinuă lectura „6 Decembrie”
Înțelepciune și cumpătare
Înțelepciunea nu este știință lumească, nici iscusință în cuvinte, ci vederea duhovnicească a lucrurilor, așa cum le vede Dumnezeu. Este darul de a ști când să taci și când să grăiești, când să rabzi și când să mustri, când să mergi și când să stai. „Înțelept este cel ce vede sfârșitul din început.” – AvvaContinuă lectura „Înțelepciune și cumpătare „
Sodoma și Gomora mărturie pentru cei de azi
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce a îngăduit Dumnezeu pieirea Sodomei și Gomorei?” Și bătrânul a răspuns: „Ca să nu spunem că nu am fost înștiințați, ele nu sunt doar ruine, ci strigăt al dreptății și al milei.” Frate, Sfântul Apostol Pavel ne învață că „tot ce a fost scrisContinuă lectura „Sodoma și Gomora mărturie pentru cei de azi”
Tăcerea care vindecă
Într-o lume în care suntem învățați să vorbim, să postăm, să comentăm și să reacționăm, tăcerea pare o pierdere de timp, dar pentru părinții pustiei, tăcerea era o cale spre vindecare, spre cunoaștere de sine și spre întâlnirea cu Dumnezeu. De ce tăceau părinții pustiei? Nu din lipsă de cuvinte, ci din plinătate, tăcerea lorContinuă lectura „Tăcerea care vindecă”
Ascultarea și smerenia
Spunea avva Ioan: „Cel ce ascultă nu greșește, iar cel ce se smerește nu cade. Ascultarea este crucea pe care o porți fără să te răstignești, iar smerenia este învierea fără slavă.” Un frate a venit la un bătrân și i-a zis: „Părinte, vreau să-mi fac voia, căci simt că e bună.” Bătrânul i-a răspuns:Continuă lectura „Ascultarea și smerenia”
Cartea veșniciei și numele care se scriu cu lacrimi
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce înseamnă să ai numele scris în cartea vieții, cum zice Sfântul Apostol Pavel?” Și bătrânul a răspuns: „Înseamnă să fii cunoscut de Dumnezeu nu pentru ce ai făcut, ci pentru cum ai iubit.” Frate, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Filipeni, spune: „…împreună cu ClementContinuă lectura „Cartea veșniciei și numele care se scriu cu lacrimi”
Avva Daniel
Avva Daniel de la Schit a fost un părinte al discernământului și al curajului duhovnicesc, un bătrân al pustiei care a trăit în adâncă rugăciune, înțelepciune și încredere neclintită în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Avva Daniel, viețuitor în Schit, ucenic al marilor părinți și dascăl al multor frați. El a fost un omContinuă lectura „Avva Daniel”
Despre rugăciune și lucrarea rugăciunii
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, mă rog în fiecare zi, dar simt că nu se schimbă nimic în mine, ce lipsește?” Și bătrânul a răspuns: „Te rogi cu gura, dar nu lucrezi cu inima. Rugăciunea nu e doar cuvânt, ci lucrare.” Frate, a te ruga nu este totuna cu a lucraContinuă lectura „Despre rugăciune și lucrarea rugăciunii”
Frustrarea și dorul care nu se rostește
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, ce să fac cu frustrarea care mă apasă? Mă simt gol, nemulțumit, neliniștit.” Și bătrânul a răspuns: „Frustrarea este dorul sufletului care nu se mai roagă.” Frate, a venit vremea în care omul nu mai suferă din lipsă, ci din comparație, nu pentru că nu are,Continuă lectura „Frustrarea și dorul care nu se rostește”
Despre venirea la biserică și ceasul inimii
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce unii vin târziu la biserică, iar alții sunt acolo înainte de a se deschide ușile?” Și bătrânul a răspuns: „Pentru că unii își trezesc trupul, iar alții își trezesc sufletul.” Frate, a venit vremea în care tinerii se grăbesc spre lume, dar întârzie spreContinuă lectura „Despre venirea la biserică și ceasul inimii”
Pustia Inimii 