Fraților cu dor de mântuire ziua de 5 ianuarie este pragul Bobotezei, când cerurile se pregătesc să se deschidă și Duhul Sfânt să se arate peste ape. În tradiția Bisericii, această zi este numită Ajunul Bobotezei, rânduită pentru post negru și rugăciune. Postul de astăzi nu este doar abținere de la hrană, ci lepădare deContinuă lectura „5 ianuarie Ajunul Bobotezei, zi de post aspru și rugăciune, când Biserica pomenește pe Sfinții Mucenici Teopempt și Teonas și pe Sfânta Cuvioasă Sinclitichia. Este o zi de pregătire pentru arătarea Domnului la Iordan, chemare la curățire și la înnoirea inimii.”
Arhive autor:Pustia Inimii
Astăzi, 4 ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Soborul Sfinților 70 de Apostoli, o zi de adâncă recunoștință pentru cei ce au dus lumina Evangheliei până la marginile lumii
Iubiți frați duhovnicești, astăzi, în lumina blândă a începutului de an, când sufletul încă poartă mireasma colindelor și a Nașterii Domnului, Biserica ne cheamă să cinstim cu evlavie Soborul Sfinților 70 de Apostoli. Acești bărbați sfinți, aleși de Însuși Domnul Hristos, au fost trimiși „doi câte doi” Luca 10, 1, să vestească Împărăția lui Dumnezeu,Continuă lectura „Astăzi, 4 ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Soborul Sfinților 70 de Apostoli, o zi de adâncă recunoștință pentru cei ce au dus lumina Evangheliei până la marginile lumii”
Tămăduirea celor potrivnice prin cele potrivnice
„Să ne sârguim a tămădui cele potrivnice prin lucruri potrivnice și să ne luptăm întru cunoștință, ca să ștergem plăcerile de care ne-am desfătat prin rele-pătimiri pe măsură.” Aceasta este rânduiala tămăduirii sufletului, vindecarea prin contrariul, după cum și doctorul, când vede o rană de foc, o răcorește, iar când vede o răceală, o încălzeșteContinuă lectura „Tămăduirea celor potrivnice prin cele potrivnice”
Doamne, Te iubesc atât de mult încât aș îmbrățișa toți oamenii, dar în același timp îmi văd și neputința
Dragii mei în contemplarea de negrăită iubire a lui Dumnezeu, mă găsesc adesea în fața unei dileme profunde. Cât de mult ne iubim semenii, dar în aceeași măsură suntem conștienți de neputința noastră! În sufletul meu, freamătă dorința de a îmbrățișa fiecare suflet din această lume, de a răspândi iubirea lui Hristos peste tot șiContinuă lectura „Doamne, Te iubesc atât de mult încât aș îmbrățișa toți oamenii, dar în același timp îmi văd și neputința”
Vorbirea multă, cunoașterea fără rugăciune și iluzia vieții duhovnicești
Fraților trăim într-o vreme în care omul știe multe, vorbește mult, comentează tot, dar se roagă puțin, cunoașterea a crescut, dar înțelepciunea a scăzut, informația s-a înmulțit, dar pacea s-a împuținat, discuțiile sunt nesfârșite, dar rugăciunea este rareori începută. Omul modern este asemenea unui pom cu multe frunze, dar cu puține roade, zgomot mult, darContinuă lectura „Vorbirea multă, cunoașterea fără rugăciune și iluzia vieții duhovnicești”
Pericolul amestecului vieții duhovnicești cu psihologia, psihoterapia și gândirea filosofică modernă
Trăim vremuri în care omul caută vindecare, sens și liniște, aceasta este o căutare firească, dar în căutarea lui, omul modern se lovește de o mulțime de „soluții” care promit pace, echilibru, claritate, autocunoaștere. Psihologia, psihoterapia și filosofia au devenit limbajul epocii noastre, ele pot avea folosul lor în anumite situații, dar devin periculoase atunciContinuă lectura „Pericolul amestecului vieții duhovnicești cu psihologia, psihoterapia și gândirea filosofică modernă”
Omul care nu crede și întoarcerea în nimic
Fraților omul se vede pe sine așa cum este, o mână de țărână suflată de Duhul lui Dumnezeu. Existența noastră nu stă în puterea noastră, nici în gândurile noastre, nici în lucrurile pe care le strângem, ci numai în Dumnezeu, Cel ce ne-a chemat din neființă la ființă. Când omul încetează să creadă, el nuContinuă lectura „Omul care nu crede și întoarcerea în nimic”
Viața duhovnicească, rațiune și rațiunea duhovnicească
Omul este o taină alcătuită din două lumi și anume lumea minții și lumea inimii, amândouă sunt daruri ale lui Dumnezeu, dar fiecare are locul ei, lucrarea ei și măsura ei. Mulți se poticnesc astăzi în înțelegerea raportului dintre viața duhovnicească și gândirea rațională. Unii fug de rațiune ca de un dușman al credinței, iarContinuă lectura „Viața duhovnicească, rațiune și rațiunea duhovnicească”
Sfântul Siluan și rana iubirii pentru lume
„Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui.” Sfântul Siluan Athonitul. Frate iubit, dacă ai ajuns să te întrebi ce înseamnă „rana iubirii pentru lume”, înseamnă că ai început să simți durerea lui Hristos pentru făptura Sa, căci această rană nu este o metaforă, ci o realitate mistuitoare, o cruce tainică pe care o poartă ceiContinuă lectura „Sfântul Siluan și rana iubirii pentru lume”
Anul Nou o singură chemare la rugăciune și Liturghie
Trecerea dintre ani și prima zi a noului an nu sunt două momente separate, ci o singură chemare de a transforma timpul în veșnicie prin rugăciune și Liturghie. Părinții ne-au învățat că fiecare clipă poate fi începutul vieții celei noi în Hristos. Pragul nopții Avva Antonie cel Mare spunea „În fiecare zi să socotești căContinuă lectura „Anul Nou o singură chemare la rugăciune și Liturghie”
Nu locul face rugăciunea, ci lucrarea inimii
Rugăciunea inimii este cu putință și pentru mireanul din oraș ce se începe cu puțin, cu rânduială, și lucreaz-o ca pe un meșteșug duhovnicesc cu smerenie, răbdare și comuniune cu Biserica. Părinții din Pateric ne învață prin pildă și simplitate că nu locul face rugăciunea, ci lucrarea inimii. Mireanul din oraș are alte ispite șiContinuă lectura „Nu locul face rugăciunea, ci lucrarea inimii”
Cum se naște smerenia între har și eșec
„Smerenia este haina lui Dumnezeu.” Sfântul Isaac Sirul. Frate iubit, dacă ai ajuns să te întrebi cum se naște smerenia, să știi că ești deja pe calea cea bună căci nimeni nu întreabă de smerenie decât cel ce a gustat, fie și puțin, din amărăciunea eșecului și din dulceața harului. Smerenia nu este o virtuteContinuă lectura „Cum se naște smerenia între har și eșec”
Omul care leapădă credința și cade în neființă
Fratele meu în pustia lumii nu există loc pentru amăgiri, aici, unde noaptea mușcă din oase și ziua arde până la măduvă, omul învață că singura lui tărie este Dumnezeu, și tot ce nu este Dumnezeu se risipește ca praful sub talpa vântului. Să știți că omul care nu crede nu rămâne la jumătate pentruContinuă lectura „Omul care leapădă credința și cade în neființă”
Bunătatea Stăpânului și calea mântuirii
Fraților iubiți în Hristos, să ne adunăm mintea și inima și să ne plecăm sufletul spre a înțelege cât de bun Stăpân avem! Căci nu este Dumnezeu al mâniei, ci al milei; nu este Judecător neînduplecat, ci Părinte iubitor, Care „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” Iezechiel 33,11. MilostivireaContinuă lectura „Bunătatea Stăpânului și calea mântuirii”
„Adame, unde ești?” Cuvânt de trezvie către omul căzut
Fiule al lui Dumnezeu, chip al Celui nevăzut, ascultă glasul ce răsună dintru începuturi și până astăzi, ca o chemare de foc în inima lumii: „Adame, unde ești?” Facere 3,9, aceasta nu este o întrebare a Celui ce nu știe, ci a Celui ce iubește, Dumnezeu nu întreabă pentru Sine, ci pentru tine, nu pentruContinuă lectura „„Adame, unde ești?” Cuvânt de trezvie către omul căzut”
Cădere și ridicare neîncetată
Frate al nădejdii, cel ce te lupți cu slăbiciunea firii și cu valurile ispitelor, ascultă cuvântul cel viu al Părinților, care nu s-a stins în pustie, ci răsună și astăzi în inima celor ce caută mântuirea cu lacrimi și suspinuri. Un frate a întrebat pe Avva Sisoe, zicând: „Ce să fac, că am căzut?” IarContinuă lectura „Cădere și ridicare neîncetată”
Creștinul ortodox în lumea de azi
Fiule al Bisericii celei vii, păstrează-ți candela aprinsă în întunericul acestei vremi. Trăim zile de tulburare, când vânturile învățăturilor străine bat cu putere, iar apele lumii acesteia se ridică să înece corabia sufletului, dar tu, creștine, nu te teme, ține-te de catargul Crucii și privește spre Răsărit, căci de acolo vine Lumina. Lumea de azi,Continuă lectura „Creștinul ortodox în lumea de azi”
Creierul și rugăciunea o privire filocalică și științifică
Rugăciunea modelează creierul și sufletul iar știința confirmă ceea ce Filocalia trăiește de veacuri. Neuroștiințele moderne arată că rugăciunea transformă activitatea cerebrală, iar părinții filocalici ne învață că ea curăță mintea, luminează inima și unește omul cu Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar lucrare a buzelor, ci mișcare a minții în inimă, suflare a Duhului înContinuă lectura „Creierul și rugăciunea o privire filocalică și științifică”
De ce nu poate psihologia înțelege pocăința?
„Pocăința este a doua naștere, dar nu din sânge, nici din voia trupului, ci din Duhul.” Sfântul Isaac Sirul. Într-o lume în care psihologia a devenit noua limbă a sufletului, iar terapeuții au luat locul duhovnicilor în multe inimi, se ridică o întrebare esențială poate psihologia înțelege cu adevărat pocăința? Sau, mai profund, poate eaContinuă lectura „De ce nu poate psihologia înțelege pocăința?”
Despre cădere, prunci și răspunderea părinților
Frate duhovnicesc „Ce să fac, că am căzut?”, să știi că această întrebare este începutul ridicării căci cel ce își vede căderea este deja mai aproape de mântuire decât cel ce se socotește drept și iată, Avva Sisoe, bătrânul cel plin de Duh, nu te mustră, ci te ridică „Ridică-te iarăși.” Și când întrebi: „PânăContinuă lectura „Despre cădere, prunci și răspunderea părinților”
Omul statornic întru pocăință și libertatea de sub poruncă
Frate al Bisericii cel ce cauți lumina în întunericul veacului acestuia, ascultă cuvântul bătrânului Avva Teodor din Ferme, care a zis: „Omul statornic întru pocăință nu este legat de poruncă.” Această vorbă, deși scurtă, este adâncă precum fântânile pustiei și trebuie înțeleasă nu cu mintea lumească, ci cu mintea duhovnicească, luminată de har. Ce înseamnăContinuă lectura „Omul statornic întru pocăință și libertatea de sub poruncă”
Boală și mângâiere
Boala frate nu este o pedeapsă, ci o taină precum aurul se curățește în foc, așa și sufletul omului se curățește prin suferință. Nu te înfricoșa de durere, ci primește-o cu răbdare, ca pe o cercetare a iubirii dumnezeiești căci Domnul, în iconomia Sa, îngăduie boala nu spre pieire, ci spre mântuire. Sfântul Isaac SirulContinuă lectura „Boală și mângâiere „
Nașterea Domnului începutul mântuirii noastre
„Cerul și pământul astăzi s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la cer s-a suit.” (Slujba Nașterii Domnului) Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iubiți frați întru Hristos astăzi, cerurile se deschid și pământul se umple de lumină, căci Fiul luiContinuă lectura „Nașterea Domnului începutul mântuirii noastre „
Nașterea Domnului și Rugăciunea Inimii
Iubiți frați întru Hristos astăzi în lumina cea lină a praznicului Nașterii Domnului, sufletul se pleacă în tăcere și uimire înaintea unei taine ce covârșește mintea și cuvântul căci Cel necuprins Se face prunc, Cel nevăzut Se arată în trup, iar Cel veșnic intră în timp, ca să ne scoată pe noi din întunericul păcatuluiContinuă lectura „Nașterea Domnului și Rugăciunea Inimii”
Scoală-te Suflete Al Meu
Frate al Bisericii lui Hristos, mai bună este moartea pentru Dumnezeu decât viața cu rușine și lenevie. Așa au trăit sfinții mucenici, așa au mărturisit cu sângele lor, așa au iubit pe Hristos mai mult decât viața însăși căci ce este viața fără Dumnezeu, dacă nu o umbră trecătoare, o suflare ce se risipește, oContinuă lectura „Scoală-te Suflete Al Meu”
Mulțimea înțelepciunii
Frate am învățat că nu tot ce strălucește este lumină, și nu toată înțelepciunea este de la Dumnezeu. Mulțimea înțelepciunii să nu ți se facă alunecare și cursă înaintea feței tale căci precum untdelemnul, deși hrănitor, poate aluneca piciorul celui neîncercat, așa și înțelepciunea, dacă nu este însoțită de smerenie, devine pricină de cădere. NuContinuă lectura „Mulțimea înțelepciunii „
Lucrările deșertăciunilor sfârșesc în nimic
Frate cuvântul cel rostit nu din înțelepciunea cărții, ci din suspinul inimii ce s-a frânt în tăcerea inimii acolo unde sufletul se dezbracă de lume și se îmbracă în veșmântul smereniei, toate lucrările deșertăciunii sfârșesc în nimic, așa cum vântul spulberă pleava, așa și faptele făcute din slavă deșartă, din iubire de sine, din dorințaContinuă lectura „Lucrările deșertăciunilor sfârșesc în nimic „
Amestecul voii proprii cu porunca
Frate cel ce amestecă într-ascuns porunca cu voia proprie este preacurvar așa grăiesc Părinții cei purtători de Dumnezeu, și nu în zadar căci precum bărbatul care își leapădă legământul cu soția sa și se unește cu altă femeie se face vinovat de preacurvie, tot așa și sufletul care, primind porunca lui Dumnezeu, o amestecă cuContinuă lectura „Amestecul voii proprii cu porunca”
Cunoașterea și lucrarea
Frate duhovnicesc cunoașterea fără trăire este ca o făclie stinsă în întuneric, poți ști toată Scriptura pe de rost, poți tâlcui dogmele și învățăturile Sfinților Părinți, dar dacă nu te-ai lăsat frânt de ele, dacă nu ți-ai plecat genunchii inimii și nu ți-ai înmuiat voia în voia lui Dumnezeu, atunci știința ta este ca oContinuă lectura „Cunoașterea și lucrarea „
Adevărata identitate
Frate cel ce cauți adevărul nu în zgomotul lumii, ci în tăcerea inimii acolo unde sufletul se leapădă de sine și se îmbracă în Hristos, precum haina de nuntă a fiului risipitor întors acasă. Omul își găsește adevărata identitate numai în Hristos, în Care se desăvârșește căci omul, zidit după chipul lui Dumnezeu, nu-și poateContinuă lectura „Adevărata identitate „
Pustia Inimii 