Poartă nevăzută 

Fratele meu, să știi că omul care nu se așteaptă la consecințele faptelor sale nu este doar nepregătit, ci este deja rănit căci neștiința aceasta nu e lipsă de informație, ci lipsă de trezvie. În pustia inimii, unde gândurile se aud mai tare decât glasul oamenilor, am înțeles că răutatea nu caută pe cineva anume, ci caută fisura, iar cel ce nu-și asumă urmările vieții sale devine el însuși o fisură în propria ființă și așa se face că răutatea îl găsește ușor nu pentru că îl urmărește, ci pentru că el nu se ascunde în adevăr, căci omul care nu primește consecința faptei sale seamănă cu acela care aruncă o piatră în apă și se miră că se ridică valuri, dar valurile nu sunt pedeapsă, ci ecou și ecoul nu vine din afară, ci din adâncul lui. Fratele meu, să nu te înșeli, libertatea fără urmări nu este libertate, ci amețeală și amețeala aceasta îl face pe om pradă ușoară pentru orice gând străin, pentru orice frică, pentru orice răutate care trece prin lume ca un vânt rece. Cel ce nu se așteaptă la consecințe trăiește într-o lume imaginară, iar lumea imaginară este locul unde răul lucrează cel mai ușor, căci răul nu are putere asupra realității, ci asupra iluziilor. De aceea, asumarea nu este povară, ci scut, trezire și întărire a inimii. Când omul spune: „Aceasta este fapta mea, și aceasta este urmarea ei”, atunci răutatea nu mai are pe unde intra, căci adevărul, oricât ar durea, este zid, iar fuga, oricât ar ușura, este spărtură.

„Cel ce nu primește urmarea faptei sale va primi urmarea fricii sale.” Amin