Bătrânul i‑a zis fratelui: Fiule, paznicul ochiului nu este nici frica, nici sila, nici fuga fiindcă acestea sunt slugi slabe, care obosesc repede. Paznicul ochiului este discernământul, el nu închide poarta, ci o păzește și nu te face orb, ci te învață unde să privești și cât să privești. Când discernământul stă la poartă, ochiul nu se mai lipește de lucruri, ci trece prin ele ca printr-o fereastră curată și atunci inima rămâne liberă. Să știi, fiule: nu ochiul vede curat, ci mintea care a învățat să aleagă, iar mintea învață să aleagă numai când se smerește. Apoi bătrânul a adăugat: Când paznicul doarme, ochiul rătăcește și când paznicul veghează, ochiul devine lumină.
Apoftegmă
Un frate a zis bătrânului: Părinte, cum să dobândesc discernământul, dacă nu-l am?
Bătrânul i-a răspuns: Începe prin a nu te încrede în tine.
Fratele s-a tulburat și a zis în sine: Cum pot să merg fără să mă sprijin pe mine?
Pustia Inimii 