Bătrânul a zis: Fiule, ceea ce nu se vede nu este lipsit de lucrare. Vântul nu are chip, dar ridică mările; sufletul nu are formă, dar ține omul în picioare; dragostea nu are greutate, dar schimbă inimi împietrite, așa este și izvorul ascuns, nu-l vezi, dar dacă te apropii cu sete, îl auzi, iar dacă bei, trăiești.
Cele ce se văd hrănesc trupul, dar cele ce nu se văd hrănesc inima, fiindcă Dumnezeu nu se arată ochilor, ci inimii, și totuși El este Cel ce dă viață tuturor, tocmai de aceea, fiule, nu întreba cum poate ceva nevăzut să dea viață, ci întreabă-te cum ar putea trăi ceva fără ceea ce nu se vede.
Apoftegmă
Bătrânul a zis: Cel ce caută izvorul ascuns nu se hrănește cu vederea lui, ci cu apa lui.
Fratele, neînțelegând pe deplin, întreabă: Dacă apa izvorului e pentru cel ce o caută, atunci de ce mulți trec pe lângă el și rămân însetați?
Pustia Inimii 
Un gând despre „Răspunsul bătrânului”