Răspunsul părintelui – Fiule, prietenia fără Dumnezeu este ca un vas fără apă ce se sparge la primul vânt și nu hrănește pe nimeni. Părinții au spus că adevăratul prieten este cel ce te poartă către Hristos, nu cel ce te lasă în voia patimilor, iar cea mai mare calitate a prietenului este credincioșia în Dumnezeu, adică să rămână lângă tine în rugăciune, să te mustre când te abați, să te ridice când cazi, și să nu te lase să uiți Numele Domnului.
Prietenul adevărat nu este cel ce îți dă vorbe dulci, ci cel ce îți amintește că viața este dar și că inima trebuie să fie altar. În lumea tehnologizată, unde prietenia se face și se desface printr-un click, cel mai mare dar rămâne prietenul care te cheamă la rugăciune și la liniștirea inimii. Aceasta este prietenia vie și legătura care nu moare, pentru că are în centru pe Hristos.
Apoftegmă – Bătrânul a zis: Mai greu decât a găsi un prieten este a rămâne prieten în Dumnezeu. Prietenia fără rugăciune se stinge ca focul fără lemne, iar prietenia în Hristos arde fără să se mistuie.
Pustia Inimii 