Duhovnicul îi aduce păcătosului, cu mare grijă și înțelepciune, niște leacuri ce însănătoşesc, dintre care unele sunt cu adevărat fundamentale și necesare, iar altele, doar circumstanțiale și ținând de rânduială.
Se spunea despre un bătrân că, atunci când venea la el un om rănit de păcat, nu se grăbea nici să-l mustre, nici să-l mângâie, ci își pleca mintea în rugăciune și zicea în sine „Doamne, dă-mi cuvânt potrivit pentru rana acestui frate, căci nu toate rănile se vindecă cu același untdelemn.” Și povesteau frații că odată a venit la el un tânăr tulburat, cerând canon greu, ca să-și „plătească” păcatele. Iar bătrânul i-a zis: „Fiule, nu totdeauna fierul vindecă, nici totdeauna mierea, uneori rana cere tăietură, alteori doar o atingere, așa și duhovnicul, el nu dă din ale sale, ci din ale lui Dumnezeu, și Dumnezeu nu dă tuturor aceeași doctorie.
Cuvânt pentru omul de astăzi
Astăzi oamenii vin la duhovnic ca la un tehnician „Repară-mă repede, părinte, și spune-mi exact ce să fac”, dar duhovnicul ar spune: Leacul fundamental este întoarcerea inimii la Dumnezeu, pocăința adevărată, zdrobirea mândriei fiindcă fără acestea, toate celelalte sunt doar pansamente puse peste o rană netratată. Leacul rânduielii — postul, metaniile, citirile, pravila, tăcerile, toate sunt bune, dar nu sunt scopul, ci mijlocul, ele se schimbă după om, după vreme, după putere. Leacul discernământului — este darul prin care duhovnicul vede ce trebuie dat fiecăruia, uneori canon, alteori iertare; uneori oprire, alteori îndrăzneală; uneori tăcere, alteori cuvânt aspru.
Și bătrânul mai zicea: Vai de cel ce caută canon mare ca să se creadă mare și vai de cel ce fuge de canon mic ca să nu se smerească căci nu canonul te vindecă, ci ascultarea.
Pentru omul contemporan
Omule, tu vrei leac fără durere, vindecare fără schimbare, iertare fără pocăință, dar să știi că duhovnicul nu este magician, nici psiholog, nici terapeut de confort, el este martorul rănilor tale și slujitorul harului lui Dumnezeu. Dacă primești leacul cu mândrie, te vei îmbolnăvi mai rău, dacă îl primești cu smerenie, chiar și cel mai mic canon devine izvor de viață.
Și iarăși zicea bătrânul: Nu întreba de ce ți-a dat duhovnicul puțin sau mult, întreabă-te dacă ai primit cu inimă zdrobită căci Dumnezeu nu vindecă prin cantitate, ci prin ascultare.
Duhovnicul nu dă leacuri ca să vă pedepsească, ci ca să vă întoarcă la viață și dacă uneori leacul e greu, să nu cârtiți; iar dacă e ușor, să nu vă mândriți căci toate sunt rânduite de Duhul Sfânt, Care vindecă pe fiecare după rana lui.
Pustia Inimii 