Ce înseamnă „boala minții” în Ortodoxie?
În teologia patristică, mintea (nous) nu este doar facultatea rațională, ci centrul ființei omului, locul întâlnirii cu Dumnezeu. Boala minții nu se referă doar la tulburările psihice în sens medical, ci la rănirea profundă a capacității omului de a contempla, de a iubi, de a se uni cu Dumnezeu, este o boală reală, pentru că afectează ceea ce este mai esențial în om și anume legătura lui cu Izvorul vieții „Mintea este ochiul sufletului, dacă ochiul este bolnav, tot trupul este în întuneric.” Sfântul Ioan Gură de Aur
Mintea organ duhovnicesc
Sfântul Maxim Mărturisitorul
Mintea este „puterea contemplativă” a sufletului. Când este curată, vede pe Dumnezeu; când este bolnavă, se închide în sine și se rătăcește în gânduri. „Boala minții este uitarea lui Dumnezeu și alipirea de cele trecătoare.”
Evagrie Ponticul
Evagrie identifică gândurile patimilor ca simptome ale bolii minții precum mânia, tristețea, lăcomia, trândăvia și toate sunt semne că mintea nu mai funcționează în mod sănătos. „Mintea bolnavă nu mai poate contempla, ci se învârte în cercul dorințelor.”
Sfântul Grigorie Palama
Mintea bolnavă este mintea care nu mai coboară în inimă, iar vindecarea ei se face prin rugăciunea lui Iisus, care o reunește cu centrul ființei.
Simptomele bolii minții
Uitarea lui Dumnezeu, lipsa rugăciunii, pierderea sensului vieții, confuzie interioară, gânduri haotice, lipsă de discernământ, deznădejde, pierderea nădejdii, închidere în sine, lipsa de iubire, răceală față de ceilalți, izolare, patimi necontrolate, mânie, frică, lăcomie, trândăvie.
Vindecarea minții în tradiția ortodoxă
Biserica este, în cuvintele Sfinților Părinți, un „spital duhovnicesc”, iar vindecarea minții nu se face doar prin terapie psihologică, ci prin lucrare duhovnicească cum sunt: Rugăciunea inimii – Repetarea Numelui lui Iisus curăță mintea de gânduri și o aduce în prezența lui Dumnezeu; Spovedania – Mărturisirea sinceră a gândurilor și patimilor este începutul vindecării; Tăcerea și isihia – Mintea se vindecă în liniște, nu în agitație. Sfântul Isaac Sirul spune: „Tăcerea este taina veacului viitor.”; Pomenirea morții – Conștientizarea fragilității vieții aduce mintea în stare de trezvie.
Boala minții și boala trupului
Jean-Claude Larchet, în „Teologia bolii”, arată că boala sufletului este mai gravă decât cea a trupului deoarece trupul poate fi sănătos, dar dacă mintea este bolnavă, omul este pierdut, de aceea, Sfinții Părinți pun accent pe vindecarea interioară, nu doar pe alinarea fizică. „Boala minții este boala reală, pentru că ea rupe legătura cu Dumnezeu.” Teologie patristică contemporană
Sănătatea minții este începutul mântuirii
În Ortodoxie, sănătatea nu înseamnă absența durerii, ci prezența lui Dumnezeu, iar mintea sănătoasă este mintea care se roagă, care iubește, care vede sensul vieții. Boala minții este reală, dar vindecabilă prin har, prin Biserică, prin nevoință. „Când mintea se unește cu Dumnezeu, toate celelalte se vindecă.” Sfântul Siluan Athonitul
Pustia Inimii 