Fraților iubiți, trăim într-o vreme în care oamenii vorbesc mult despre „energii”, „vibrații”, „univers”, „frecvențe”, „manifestare”, dar puțini știu ce spun. Unii cred în energii, dar nu cred în Dumnezeu, alții simt ceva real, dar nu știu să numească acel „ceva”, unii caută lumină, dar se opresc la luminițe și alții caută vindecare, dar se hrănesc cu iluzii. Aceștia nu îi judecați, nu îi disprețuiți și nu îi respingeți pentru că ei nu sunt răi, ei sunt însetați și setea lor este adevărată, dar apa pe care o beau este adesea amăgitoare. De aceea scriu aceste rânduri ca să deslușim împreună ce este energia adevărată, ce sunt energiile create, ce sunt rătăcirile moderne și cum poate omul să nu-și piardă sufletul alergând după umbre.
De ce oamenii vorbesc astăzi despre „energii”
Pe parcursul vieții am învățat că omul, chiar dacă nu crede în Dumnezeu, simte în adâncul lui că există ceva mai mult decât materia, simte o prezență, simte o mișcare, simte o lumină, simte o chemare, dar dacă nu are limbajul credinței, el numește această mișcare „energie” asta nu pentru că ar fi rău, ci pentru că nu știe alt cuvânt. Așa cum un copil care vede soarele pentru prima dată nu știe să spună „lumină”, ci doar „cald”, tot așa omul modern nu știe să spună „har”, ci doar „energie”, nu este vina lui, ci este lipsa lui de formare și aici trebuie să-l ajutăm, nu să-l certăm.
Ce spune credința ortodoxă despre energie
Fraților, să știți că în credința noastră cuvântul „energie” nu este o invenție modernă, este un cuvânt vechi, sfânt, filocalic. Părinții Bisericii au vorbit despre energiile necreate ale lui Dumnezeu cu multe veacuri înainte ca lumea să vorbească despre „vibrații”. Ce sunt aceste energii? Nu sunt forțe impersonale, nu sunt câmpuri misterioase, nu sunt vibrații cosmice, ci sunt lucrarea lui Dumnezeu în lume și în om, sunt prezența Lui, sunt lumina Lui. Energia necreată este Dumnezeu lucrând, atingând, vindecând, luminând, ținând toate în ființă.
Există și energii create? Da, dar nu sunt spirituale
Fraților, să nu confundăm lucrurile, există energii create, dar acestea nu sunt „spirituale”, nici „mistice”, nici „cosmice”, cum cred mulți astăzi. Energiile create sunt energiile fizice (căldură, lumină, electricitate), energiile biologice (viața trupului, metabolismul, impulsurile), energiile psihologice (emoții, motivații, stări), energiile sociale (influență, dinamici de grup). Toate acestea sunt create, adică aparțin lumii materiale și psihologice și sunt bune în sine, dar nu sunt dumnezeiești, nu mântuiesc, nu luminează sufletul și nu vindecă inima în sens duhovnicesc. A confunda aceste energii cu lucrarea lui Dumnezeu este ca și cum ai confunda lumina unei lămpi cu lumina soarelui. Lampa luminează o cameră, soarele luminează lumea.
De ce oamenii confundă energiile create cu cele necreate
Omul, când nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, caută în creație ceea ce vine doar de la Creator, și atunci simte o emoție și o numește „energie spirituală”, simte o stare de bine și o numește „vindecare energetică”, simte liniște și o numește „frecvență înaltă”, simte entuziasm și îl numește „manifestare”, simte intuiție și o numește „universul îmi răspunde” nu pentru că ar fi rău, ci pentru că nu știe să distingă. Așa cum un om care nu a văzut niciodată marea poate confunda un lac cu oceanul, tot așa omul modern confundă energiile create cu energia necreată.
Ce este energia necreată
Energia necreată este Dumnezeu lucrând, nu este o forță, nu este o vibrație, nu este un câmp, nu este o stare, nu este o emoție, nu este o tehnică, este prezența Lui, este lumina Lui, este harul Lui. Energia necreată este ceea ce a văzut Moise în rugul aprins, este ceea ce au simțit apostolii la Schimbarea la Față, este ceea ce au trăit sfinții în rugăciune, este ceea ce ține lumea în ființă. Fără energia necreată, nimic nu ar exista, nici materia, nici viața, nici sufletul, nici timpul, energia necreată nu este „ceva”, este Cineva.
De ce este periculos să confunzi energiile
Când omul confundă energiile create cu energia necreată, el riscă să creadă că se poate mântui singur, să creadă că universul este Dumnezeu, să creadă că emoțiile sunt spiritualitate, să creadă că tehnicile sunt har, să creadă că stările sunt iluminare, să creadă că el însuși este sursa luminii și aceasta nu este doar o greșeală este o rătăcire și rătăcirea aceasta duce la pierderea sufletului, pentru că îl rupe pe om de Dumnezeu și îl lasă singur în fața propriilor iluzii neexistând nimic mai periculos decât o lumină falsă. Lumea vorbește astăzi mult despre „energii”, dar puțini știu ce sunt.
Unii simt energii create și cred că sunt spirituale, alții simt emoții și cred că sunt iluminări, unii simt liniște și cred că sunt mântuiți, iar unii simt entuziasm și cred că au găsit adevărul, dar adevărul este unul singur și anume energia care dă viață este Dumnezeu, restul sunt doar umbre ale creației. De aceea scriu acest rânduri ca să nu vă rătăciți, ca să nu vă pierdeți, ca să nu confundați lumina cu luminița, ca să nu vă hrăniți sufletul cu iluzii, ca să nu vă lăsați viața deviată de pseudo-spiritualități comerciale și mai ales ca să-L cunoașteți pe Dumnezeu nu prin zvonuri, ci prin lumină.
Cei ce caută „energie” în locul lui Dumnezeu
Mulți dintre voi ați simțit în viața voastră momente de liniște, de pace, de căldură, de lumină, de claritate și pentru că nu ați avut limbajul credinței, ați spus „Am simțit o energie”, dar să știți că nu orice pace este har, și nu orice lumină este lumină dumnezeiască, și nu orice căldură este lucrarea lui Dumnezeu. Omul poate simți multe lucruri precum emoții, impulsuri, reacții ale trupului, stări psihologice, efecte ale respirației, efecte ale meditației, efecte ale muzicii, efecte ale autosugestiei, toate acestea sunt energii create, nu har. Harul este altceva, harul este Dumnezeu lucrând în tine.
Cum se simte energia necreată
Fraților, să nu credeți că harul este o emoție puternică, harul nu este un extaz, nu este o euforie, nu este o vibrație, nu este o stare de bine, harul este o prezență și când vine harul, omul simte o pace care nu depinde de nimic, o lumină care nu vine din minte, o căldură care nu vine din trup, o smerenie care nu este umilință, o bucurie fără cauză, o claritate fără efort, o libertate fără revoltă, o iubire fără posesie, o lacrimă fără tristețe. Harul nu te excită – harul te liniștește, harul nu te umflă – harul te smerește, harul nu te agită – harul te adună, energia necreată nu este intensitate este liniște vie.
Cum intră harul în om
Harul nu intră în om prin tehnici, ci prin deschidere, nu prin metode, ci prin smerenie, nu prin control, ci prin predare, nu prin forțare, ci prin curăție. Harul intră în om prin rugăciune, pocăință, iertare, milă, răbdare, ascultare, liniște, adevăr, iubire curată, nu există tehnică pentru har, nu există metodă pentru har, nu există „activare” a harului, harul este dar, nu rezultat.
Cum lucrează harul în inimă
Când harul intră în om, el nu vine ca un fulger, ci ca o picătură, nu ca un foc mistuitor, ci ca o lumină blândă, nu ca o explozie, ci ca o respirație. Harul lucrează în taină, curăță gândurile, liniștește mintea, vindecă rănile, înmoaie inima, luminează conștiința, întărește voința, aduce pace, aduce discernământ, aduce smerenie, aduce iubire. Harul nu face zgomot, harul nu se laudă, harul nu se afișează. Harul este ca ploaia care cade noaptea, dimineața vezi că totul e verde, dar nu ai auzit nimic.
Cum se deosebește harul de energiile psihologice
Fraților, aici trebuie să fim foarte atenți, energiile psihologice vin repede, sunt intense, sunt emoționale, sunt instabile, depind de context, depind de muzică, respirație, meditație, se sting repede, lasă gol. Harul vine încet, este blând, este stabil, nu depinde de nimic exterior, nu are nevoie de tehnici, nu se stinge, umple sufletul. Energiile psihologice te fac să te simți „special” – Harul te face să te simți smerit, energiile psihologice te fac să te simți „puternic” – harul te face să te simți iubit, energiile psihologice te fac să te simți „altfel decât ceilalți” – harul te face să te simți una cu ceilalți.
Cum se deosebește harul de energiile înșelătoare
Fraților, să știți că există și energii înșelătoare, care nu vin din psihologie, ci de la diavol și acestea sunt cele mai periculoase, pentru că imită lumina, ele aduc exaltare, senzații puternice, viziuni, „mesaje”, „semne, „sincronizări”, „ghidări”, „puteri”, „ clarviziune, „intuiții” care flatează ego-ul, dar toate acestea au un miros ce se cheamă mândrie. Harul nu aduce niciodată mândrie, harul nu aduce niciodată senzațional, harul nu aduce niciodată „puteri”. Harul aduce smerenie, pace și iubire, iar dacă ceea ce simți te face să te crezi special, iluminat, superior, ales nu este har.
Energia necreată este harul lui Dumnezeu, nu este emoție, nu este tehnică, nu este vibrație, nu este stare, nu este „univers”, nu este „frecvență”, este Dumnezeu lucrând în tine și lucrarea Lui este blândă, smerită, liniștită, vindecătoare, luminoasă, adevărată, neînșelătoare de aceea să nu vă lăsați amăgiți de energii create, nu vă lăsați înșelați de energii false, nu vă lăsați furați de pseudo-spiritualități, căutați-L pe Dumnezeu, și energia Lui, harul va lucra în voi fără să vă rătăcească, fără să vă înalțe fals, fără să vă piardă sufletul.
Către cei ce aleargă după lumină
Fraților iubiți, trăiți într-o vreme în care oamenii caută lumină, dar nu știu să o deosebească, unii caută lumină în tehnici, unii caută lumină în emoții, unii caută lumină în meditații orientale, unii caută lumină în „univers”, unii caută lumină în propriul ego și pentru că nu au învățat discernământul, iau orice scânteie drept soare, dar să știți că nu orice lumină este lumină și nu orice pace este pace și nu orice căldură este har. Există lumină adevărată și lumină falsă, există pace de la Dumnezeu și pace de la sine, există căldură a inimii și căldură a trupului, există inspirație de la Duhul Sfânt și inspirație de la imaginație, de aceea scriu acest rânduri.
Lumina adevărată vine din Dumnezeu
Fraților, lumina adevărată nu este o stare, nici o emoție, nici o tehnică, lumina adevărată este harul lui Dumnezeu, energia Lui necreată. Cum se cunoaște această lumină? Lumina adevărată este blândă, este smerită, este liniștită, este curată, este stabilă, nu excită, nu tulbură, nu flatează, nu creează dependență, nu cere nimic în schimb, nu se laudă, nu se impune, nu te face să te simți special, te face să te simți iubit. Lumina adevărată nu vine ca un fulger, ci ca o dimineață, nu vine ca o explozie, ci ca o respirație, nu vine ca un extaz, ci ca o pace. Lumina adevărată nu te scoate din tine, ci te adună în tine, nu te rupe de lume, ci te face să iubești lumea, nu te înalță peste oameni, ci te coboară în smerenie.
Lumina falsă vine din ego sau din înșelare
Fraților, să știți că există și lumină falsă, aceasta este cea mai periculoasă, pentru că seamănă cu lumina adevărată, dar nu are viață în ea. Lumina falsă poate veni din imaginație, autosugestie, emoții puternice, tehnici de respirație, meditații orientale, practici oculte, mândrie, dorința de putere, dorința de control, influențe întunecate. Lumina falsă este ca o flacără de brichetă ce strălucește tare, dar nu încălzește, arde repede și se stinge repede. Lumina falsă, este intensă, este excitantă, este instabilă, creează dependență, flatează ego-ul, promite puteri, promite „treziri”, promite „manifestări”, promite „ghidări”, promite „sincronizări cosmice”, te face să te simți special, te separă de ceilalți, te rupe de Dumnezeu. Lumina falsă nu aduce smerenie, lumina falsă nu aduce iubire, lumina falsă nu aduce pace, lumina falsă nu aduce adevăr, lumina falsă aduce mândrie, confuzie și rătăcire.
Cum se deosebește lumina adevărată de lumina falsă
Fiți cu luare-aminte aceasta este cheia discernământului lumina adevărată te smerește – lumina falsă te umflă, lumina adevărată te liniștește – lumina falsă te excită, lumina adevărată te face să iubești – lumina falsă te face să te simți special, lumina adevărată te apropie de Dumnezeu – lumina falsă te apropie de tine însuți, lumina adevărată rămâne – lumina falsă se stinge, lumina adevărată aduce pace – lumina falsă aduce neliniște după ce trece, lumina adevărată nu cere tehnici – umina falsă cere ritualuri, metode, „activări”, lumina adevărată nu te face dependent – lumina falsă te face să cauți mereu senzații noi.
De ce lumina falsă este atât de periculoasă
Lumina falsă este periculoasă pentru că vine repede, este spectaculoasă, este intensă, este accesibilă, nu cere pocăință, nu cere smerenie, nu cere schimbare, nu cere renunțare la ego, nu merge către Dumnezeu. Lumina falsă îți dă totul, dar îți ia sufletul pe când lumina adevărată îți cere totul, dar îți dă viață. Omul se păzește de lumina falsă prin smerenie, rugăciune, spovedanie, ascultare, răbdare, adevăr, curăție, discernământ, liniște, iubire. Lumina falsă nu poate intra într-o inimă smerită, lumina falsă nu poate înșela un om care nu caută senzații, lumina falsă nu poate păcăli un suflet care caută doar pe Dumnezeu. Nu orice lumină vine de la Dumnezeu, nu orice pace este har, nu orice căldură este lucrare dumnezeiască, nu orice inspirație este Duhul Sfânt. Lumina adevărată este harul, energia necreată – lumina falsă este iluzie, energie creată sau înșelare, de aceea nu alergați după lumini, alergați după Dumnezeu și lumina Lui va veni singură, blândă, smerită, curată, fără să vă piardă sufletul.
Cei ce se încred în energii naturale
Fraților iubiți, mulți oameni din vremea noastră au început să creadă că energiile naturii, ale trupului, ale psihicului sau ale cosmosului că pot înlocui lucrarea lui Dumnezeu. Unii spun „Eu nu cred în Dumnezeu, dar cred în energie”, alții spun „Nu am nevoie de har, am vibrații bune”, alții spun „Universul îmi dă ce cer”, dar să știți că energia creată nu poate înlocui energia necreată, așa cum o lumânare nu poate înlocui soarele. Energiile create sunt reale, dar sunt limitate, sunt bune, dar nu sunt dumnezeiești, sunt folositoare, dar nu sunt mântuitoare.
Ce sunt energiile create
Energiile create sunt toate mișcările, forțele și dinamismele pe care Dumnezeu le-a pus în lume la creație, ele sunt parte din ordinea naturală. Energiile create sunt energia fizică (căldură, lumină, electricitate), energia biologică (viața trupului, metabolismul), energia psihologică (emoții, motivații, stări), energia socială (influență, dinamici între oameni), energia mentală (atenție, imaginație, memorie), toate acestea sunt bune, pentru că vin din creația lui Dumnezeu, dar sunt finite, instabile, trecătoare. Ele nu pot pătrunde în adâncul sufletului, nu pot vindeca inima, nu pot lumina conștiința, nu pot schimba firea, nu pot mântui.
De ce energiile create nu sunt spirituale
Fraților, să nu vă lăsați înșelați de faptul că o energie este subtilă nu înseamnă că este spirituală, faptul că o energie este plăcută nu înseamnă că este dumnezeiască, faptul că o energie este puternică nu înseamnă că este har. Energiile create aparțin lumii materiale și psihologice ele nu ating duhul omului și nu pot trece dincolo de minte, nu pot intra în inimă sunt ca vântul, simți mișcarea, dar nu te schimbă în adânc.
Limitele energiilor create
Energiile create au limite clare pentru că sunt trecătoare, o emoție vine și pleacă, o stare se ridică și se stinge, o „vibrație” se simte și apoi dispare, depind de condiții exterioare, de muzică, respirație, atmosferă, tehnici, meditație, context psihologic, Dacă schimbi contextul, dispare și „energia”, nu schimbă firea omului. Un om poate simți o stare de bine, dar rămâne același, cu aceleași patimi, cu aceleași frici, cu aceleași răni, cu aceleași neputințe. Energiile create nu pot transforma inima, nu aduc smerenie, energiile create pot aduce relaxare, entuziasm, euforie, dar nu smerenie, smerenia vine doar din har. Energiile create nu aduc iubire adevărată, pot aduce atașament, emoție, căldură, dar nu iubire curată, iubirea curată vine doar din Dumnezeu.
De ce oamenii se mulțumesc cu energiile create
Oamenii se mulțumesc cu energiile create pentru că sunt ușor de obținut, nu cer pocăință, nu cer schimbare, nu cer renunțare la ego, nu cer smerenie, nu îl caută pe Dumnezeu. Energiile create sunt ca dulciurile plăcute, rapide, accesibile, dar nu hrănesc. Harul este ca pâinea, simplu, smerit, dar hrănește viața.
Pericolul de a confunda energiile create cu harul
Aici este marele risc al vremii noastre când omul simte o energie creată și crede că este har, el se înșală, se mândrește, se rătăcește, se rupe de Dumnezeu, se încrede în sine, se expune influențelor întunecate, își pierde discernământul, își pune sufletul în pericol. Nu există nimic mai periculos decât o falsă lumină, nu există nimic mai înșelător decât o energie care pare spirituală, dar nu este. Energiile create sunt unelte – Harul este viață.
Energiile create sunt limitate, nu sunt dumnezeiești, sunt reale, dar nu sunt har. Energiile create pot ajuta trupul, mintea, emoțiile, dar nu pot atinge sufletul, nu pot vindeca inima, nu pot lumina conștiința, nu pot mântui, nu vă puneți nădejdea în energii create, ci în energia necreată în harul lui Dumnezeu, căci numai harul poate transforma, vindeca, lumina, curăți, sfinți, mântui. Energiile create sunt daruri ale creației – Harul este darul Creatorului.
Cuvânt către cei ce caută spiritualitate fără Dumnezeu
Fraților iubiți, trăiți într-o vreme în care oamenii caută spiritualitate, dar nu caută pe Dumnezeu, caută experiențe, nu adevăr, caută senzații, nu lumină, caută puteri, nu smerenie, caută tehnici, nu har și pentru că nu cunosc calea, se rătăcesc, nu pentru că ar fi răi, ci pentru că sunt flămânzi, nu pentru că ar fi împotriva lui Dumnezeu, ci pentru că nu L-au cunoscut, dar să știți că spiritualitatea fără Dumnezeu nu este spiritualitate, ci înșelare.
Ce este înșelarea spirituală
Înșelarea spirituală este atunci când omul crede că trăiește ceva de la Dumnezeu, dar trăiește ceva din sine sau din întuneric. Este atunci când ia o emoție drept har, o stare drept lumină, o tehnică drept rugăciune, imaginație drept revelație, energie creată drept energie necreată. Înșelarea nu vine peste omul smerit, înșelarea vine peste omul care caută experiențe, nu adevăr.
De ce este înșelarea atât de periculoasă
Înșelarea este mai periculoasă decât păcatul, păcatul îl face pe om să plângă, înșelarea îl face pe om să se mândrească. Păcatul îl face pe om să ceară ajutor, înșelarea îl face pe om să creadă că nu are nevoie de ajutor. Păcatul îl face pe om să se întoarcă la Dumnezeu, înșelarea îl face pe om să creadă că este deja cu Dumnezeu. Înșelarea este ca o boală fără durere omul moare fără să știe că este bolnav.
Semnele înșelării spirituale
Acestea sunt semnele cele mai clare ale înșelării – mândria spirituală când omul crede că este special, ales, iluminat. Căutarea senzațiilor – când omul caută extaz, vibrații, puteri, „mesaje”. Independența de Biserică – când omul spune „Eu am legătura mea cu universul, nu am nevoie de nimeni.” Dispreț față de tradiție – când omul crede că a descoperit ceva „mai înalt” decât credința. Confuzia între emoții și har – când omul ia o stare psihologică drept lucrare dumnezeiască. Lipsa smereniei – când omul nu mai poate primi sfat, nu mai poate asculta, nu mai poate învăța. Izolarea – când omul se rupe de ceilalți, crezând că ei „nu înțeleg”. Obsesia pentru tehnici – respirații, meditații, ritualuri, „activări”, „aliniere energetică”, toate acestea sunt semne ale înșelării.
Cum intră înșelarea în om
Înșelarea intră în om prin mândrie, neascultare, dorința de putere, dorința de control, dorința de experiențe, lipsa rugăciunii, lipsa smereniei, lipsa spovedaniei, lipsa discernământului, lipsa cunoașterii credinței. Înșelarea nu vine peste omul smerit, înșelarea vine peste omul care vrea să fie „spiritual” fără Dumnezeu.
Cum se apără omul de înșelare
Omul se apără de înșelare prin smerenie nu prin tehnici, nici prin metode, ci prin adevăr, nu prin putere, ci prin ascultare. Apărarea împotriva înșelării este rugăciunea simplă, spovedania sinceră, citirea Scripturii, viața în Biserică, sfatul duhovnicului, răbdarea, liniștea, smerenia, iubirea curată, renunțarea la senzații, căutarea lui Dumnezeu, nu a experiențelor. Înșelarea nu poate intra într-o inimă smerită, înșelarea nu poate păcăli un om care nu caută puteri, înșelarea nu poate atinge un suflet care caută doar pe Dumnezeu.
De ce Dumnezeu îngăduie uneori înșelarea
Dumnezeu nu trimite înșelarea, dar o îngăduie uneori ca omul să se smerească, să se trezească, să se întoarcă, să învețe discernământ, să renunțe la mândrie, să caute adevărul, nu senzația Înșelarea este ca o rană pe care dacă o vezi, te vindeci, dacă o ascunzi, te pierzi. Înșelarea spirituală este cea mai mare primejdie a vremii noastre, de aceea nu căutați experiențe, căutați adevărul, nu căutați puteri, căutați smerenia, nu căutați lumini, căutați pe Dumnezeu și atunci lumina Lui va veni, curată, blândă, adevărată, fără să vă rătăcească, fără să vă piardă sufletul.
Cuvânt către cei ce cred că harul este doar pentru monahi
Mulți dintre voi credeți că harul este doar pentru cei din mănăstiri, pentru cei din pustie, pentru cei care postesc mult, pentru cei care se roagă neîncetat, dar să știți că harul este pentru toți. Harul nu este un privilegiu, harul nu este o răsplată, harul nu este o performanță, harul este viața lui Dumnezeu în om și Dumnezeu nu împarte viața Sa doar celor retrași, ci tuturor celor care Îl caută, chiar și fără să știe că Îl caută.
Cum lucrează harul în omul din oraș
Harul nu lucrează doar în liniștea pustiei sau al mănăstirii, harul lucrează și în autobuz, în birou, în trafic, în familie, în oboseală, în boală, în ceartă, în ispită, în suferință, în bucurie, în tăcere, în aglomerație. Harul nu are nevoie de locuri speciale, harul are nevoie de inimi deschise, harul nu vine doar în momentele solemne, harul vine în cele mai simple clipe când ierți, când rabzi, când taci, când nu răspunzi la rău, când îți ții limba, când îți ții mânia, când îți ții gândul, când îți aduci aminte de Dumnezeu măcar o clipă, harul este ca aerul, nu îl vezi, dar fără el nu poți trăi.
Harul în relații
Harul lucrează în mod deosebit în relațiile dintre oameni nu în teorii, nu în concepte, nu în idei, ci în întâlniri. Harul vine când îți ceri iertare, ierți fără să ți se ceară, nu judeci, nu răspunzi cu rău, nu ridici tonul, nu te răzbuni,,nu te justifici, nu te pui pe tine în centru, vezi în celălalt un suflet, nu un obstacol. Harul este prezent în fiecare gest de iubire curată, nu în iubirea sentimentală, ci în iubirea jertfelnică.
Harul în suferință
Harul lucrează cel mai puternic în suferință și nu pentru că Dumnezeu ar vrea suferința, ci pentru că atunci omul se deschide. În suferință ego-ul slăbește, mândria se rupe, masca cade, inima se înmoaie, rugăciunea devine adevărată și omul devine sincer. Harul nu ia suferința, dar o umple de sens, harul nu oprește lacrimile, dar le transformă în lumină, harul nu schimbă situația, dar schimbă omul.
Harul în muncă și în oboseală
Harul nu vine doar în rugăciune, harul vine și în muncă. Când muncești cinstit, harul lucrează, când nu trișezi, harul lucrează, când nu minți, harul lucrează, când nu furi, harul lucrează, când nu calci pe alții ca să urci, harul lucrează. Harul nu este doar în biserică, harul este și în atelier, și în birou, și în taxi, și în spital, și în școală, harul vine în oboseală ca o mângâiere, harul vine în epuizare ca o respirație, harul vine în stres ca o liniște neașteptată.
Harul în gânduri
Harul lucrează în gânduri, dar nu ca o voce, nu ca o viziune, nu ca un mesaj, ci ca o lumină blândă. Harul aduce gânduri bune, gânduri curate, gânduri smerite, gânduri de pace, gânduri de iertare, gânduri de înțelepciune, gânduri de răbdare. Harul nu aduce gânduri spectaculoase, harul aduce gânduri simple și adevărate.
Harul în tăcere
Harul iubește tăcerea, nu tăcerea mută, ci tăcerea inimii, când taci ca să nu rănești, harul vine, când taci ca să asculți, harul vine, când taci ca să te rogi, harul vine, când taci ca să nu judeci, harul vine, tăcerea este poarta prin care intră harul. Harul nu este doar pentru sfinți, harul este pentru toți, pentru omul simplu, pentru omul obosit, pentru omul rănit, pentru omul din oraș, pentru omul care caută, pentru omul care nu știe ce caută harul lucrează în relații, în suferință, în muncă, în oboseală, în gânduri, în tăcere, în fiecare clipă în care omul se deschide spre Dumnezeu, de aceea să nu așteptați momente speciale, nu așteptați stări extraordinare, nu așteptați semne harul este deja aici în viața noastră, în inima noastră în fiecare respirație.
Către cei ce se tem că Dumnezeu le ia libertatea
Fraților iubiți, mulți oameni din vremea noastră se tem să se apropie de Dumnezeu pentru că au impresia că El le va lua libertatea, unii spun „Dacă cred, nu mai sunt liber, “ alții spun „Dacă mă rog, mă supun, “ alții spun „Dacă mă întorc la Dumnezeu, îmi pierd autonomia.”, dar să știți că Dumnezeu nu ia libertatea omului, Dumnezeu o vindecă, căci omul fără Dumnezeu nu este liber, ci rob, rob al propriilor patimi, rob al propriilor frici, rob al propriilor răniri, rob al propriilor dorințe, rob al energiilor false, rob al lumii, rob al propriului ego. Libertatea fără Dumnezeu este o iluzie, iar libertatea cu Dumnezeu este adevăr.
Ce este libertatea adevărată
Libertatea adevărată nu este să faci ce vrei, aceasta este libertatea copilului neînțelept. Libertatea adevărată este să poți face binele chiar și atunci când răul te trage, este să poți iubi chiar și atunci când ești rănit, este să poți ierta chiar și atunci când ai dreptate, este să poți rămâne curat chiar și atunci când lumea te murdărește, este să poți rămâne în lumină chiar și atunci când întunericul te cheamă, libertatea adevărată este puterea de a rămâne om și această putere vine din har. Harul nu vine să te controleze, harul vine să te elibereze, harul vindecă libertatea omului în trei feluri – Vindecă mintea, o curăță de gânduri întunecate, o luminează, o face limpede, o face capabilă să vadă adevărul. Vindecă inima, o înmoaie, o face capabilă să iubească, o face capabilă să ierte, o face capabilă să se smerească. Vindecă voința, o întărește, o face stabilă, o face capabilă să aleagă binele, o face capabilă să reziste răului. Harul nu te obligă, harul te întărește, harul nu te forțează, harul te luminează, harul nu te împinge, harul te ridică.
Libertatea fără har este slabă
Omul fără har este ca o barcă fără cârmă ce se mișcă, dar nu știe încotro, are energie, dar nu are direcție, are dorințe, dar nu are înțelepciune, are impulsuri, dar nu are stăpânire. Libertatea fără har se transformă în impuls, se transformă în egoism, se transformă în rătăcire, se transformă în dependență, se transformă în robie față de propriile dorințe, omul fără har nu este liber, este doar dezlegat de frâu. Libertatea cu har este puternică, omul cu har este ca o barcă cu vânt bun și cârmă tare, merge înainte, merge drept, merge cu sens, merge cu lumină. Libertatea cu har este stabilă, este curată, este responsabilă, este luminoasă, este iubitoare, este smerită, este adevărată Harul nu îți ia libertatea, harul îți dă libertatea pe care nu ai avut-o niciodată. Harul nu alege în locul tău, harul îți dă puterea să alegi binele, harul nu îți ia voința – harul îți vindecă voința, harul nu îți ia responsabilitatea – harul îți dă curajul să o porți, harul nu îți ia personalitatea – harul o luminează, harul nu te face robot – harul te face om. Dumnezeu nu mântuiește pe nimeni cu forța, dragostea nu forțează, lumina nu obligă, harul nu constrânge. Dumnezeu bate la ușă, dar nu o sparge, Dumnezeu cheamă, dar nu trage, Dumnezeu așteaptă, dar nu impune deoarece mântuirea este o întâlnire între libertatea omului și harul lui Dumnezeu, dacă lipsește una, lipsește totul. Libertatea fără Dumnezeu este o iluzie, libertatea cu Dumnezeu este adevăr, harul nu anulează libertatea harul o vindecă, harul o întărește, harul o luminează, harul o împlinește. Nu vă temeți că Dumnezeu vă ia libertatea, ci temeți-vă că lumea vă fură libertatea și vă lasă doar impulsuri, dorințe și rătăciri. Căutați harul și libertatea voastră va deveni lumină.
Mulți dintre oameni spun în inima lor „Dacă Dumnezeu ar lucra în viața mea, aș vedea,” „Dacă ar fi cu mine, mi-ar arăta,” „Dacă m-ar iubi, mi-ar trimite un semn.”, dar să știți că Dumnezeu nu lucrează ca lumea, lumea lucrează cu zgomot, Dumnezeu lucrează în tăcere, lumea lucrează cu spectaculos, Dumnezeu lucrează cu smerenie, lumea lucrează cu forță, Dumnezeu lucrează cu blândețe. Dumnezeu nu vine ca un fulger, ci ca o dimineață, nu vine ca o explozie, ci ca o respirație, nu vine ca un miracol exterior, ci ca o schimbare interioară. Lucrarea lui Dumnezeu nu se vede cu ochii, ci cu inima și inima o vede atunci când se liniștește.
Manifestarea harului sunt prin pacea fără motiv, nu pacea care vine din confort, ci pacea care vine în mijlocul furtunii aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Gândul bun care apare din senin un gând de iertare, de răbdare, de milă, de înțelepciune acesta nu vine din ego, acesta este har. Puterea de a nu răspunde la rău când ai fi putut să rănești, dar ai ales să taci, aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în tine. Lacrima curată, nu lacrima de durere, ci lacrima de lumină, aceasta este atingerea harului. Dorul de bine când începi să vrei să fii mai bun, chiar dacă nu reușești încă, acesta este începutul mântuirii. Puterea de a te ridica după ce ai căzut nu din orgoliu, ci din nădejde, aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Simțirea prezenței Lui în tăcere nu ca o voce, nu ca o viziune, ci ca o liniște vie , aceasta este harul.
Dumnezeu nu lucrează prin spectaculos, magie, tehnici, ritualuri secrete, „activări energetice,”„mesaje cosmice”, „sincronizări universale”, senzații puternice, extaze emoționale, promisiuni de putere, acestea sunt fie iluzii psihologice, fie rătăciri, fie înșelări. Dumnezeu nu flatează ego-ul, Dumnezeu nu excită simțurile, Dumnezeu nu creează dependență, Dumnezeu lucrează în adevăr, smerenie și pace. Lucrarea lui Dumnezeu nu este o emoție, este o transformare când Dumnezeu lucrează în inimă și devii mai blând, devii mai răbdător, devii mai smerit, devii mai atent, devii mai curat, devii mai iertător, devii mai adevărat, devii mai viu. Harul nu te face „special”, harul te face om, harul nu te face „puternic”, harul te face iubitor, harul nu te face „iluminat”, harul te face smerit. Dumnezeu lucrează în cele mai simple lucruri în răbdarea cu copiii, în iertarea unui prieten, în liniștea dinaintea unei decizii, în puterea de a nu răspunde la provocări, în gândul bun care vine când ești obosit, în dorința de a te ruga măcar o clipă, în puterea de a nu te lăsa pradă disperării, în lumina care vine în mijlocul întunericului, lucrarea lui Dumnezeu nu este un eveniment, este un drum.
Harul vine, dar trebuie păstrat și nu prin tehnici, ci prin smerenie, rugăciune, iertare, răbdare, adevăr, curăție, liniște, milă, spovedanie, viață în Biserică. Harul nu rămâne într-o inimă mândră, harul nu rămâne într-o inimă agitată, harul nu rămâne într-o inimă care caută senzații, harul rămâne într-o inimă smerită și deschisă. Lucrarea lui Dumnezeu nu este zgomotoasă, nu este spectaculoasă, nu este teatrală, este blândă, smerită, curată, vindecătoare. Dumnezeu lucrează în pace, în gândul bun, în iertare, în răbdare, în ridicarea după cădere, în dorul de bine, în lumina care vine fără să o chemi, în liniștea care nu te judecă, ci te cheamă. Lucrarea Lui nu se vede cu ochii, ci cu viața și nu se măsoară în emoții, ci în roade, nu se arată în minuni exterioare, ci în schimbări interioare. Când începi să ierți mai uşor, când nu mai răspunzi la rău, când te ridici după ce ai căzut, când îți vine un gând bun în locul unuia rău, când simți o pace care nu are explicație atunci să știi că Dumnezeu a trecut pe acolo, El nu vine să impresioneze, ci să vindece, nu vine să te facă „special”, „, ci să te facă adevărat, nu vine să te ridice deasupra altora, ci să te ridice din tine însuți și cel mai mare semn al lucrării Lui este acesta că inima ta începe să iubească fără să știe cum, aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în om, aceasta este minunea cea mai mare, aceasta este taina care nu se vede, dar se trăiește. Amin
Pustia Inimii 