Viața netrăită în jertfă și în unire cu Hristos – o existență încă neîncepută

Într-o lume în care „a trăi” înseamnă adesea a consuma, a acumula și a evita suferința, învățătura Sfinților Părinți vine ca o chemare radicală, viața adevărată începe abia atunci când este dăruită. O existență care nu se jertfește pentru semeni și nu se unește cu Hristos Izvorul Vieții, este o viață incompletă, o umbră a ceea ce ar putea fi.

Ce înseamnă „viață” în gândirea patristică

 Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „viața este comuniune în iubire”. A trăi înseamnă a fi în relație, nu în izolare. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că „nu trăiește cu adevărat cel ce trăiește doar pentru sine”. Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae subliniază că „viața este o energie divină împărtășită omului”, dar această energie se activează doar în comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți.

Jertfa pentru semeni semnul unei vieți autentice

 Jertfa nu este pierdere, ci împlinire și când ne dăruim, ne regăsim. Dragostea jertfelnică este forma supremă de existență: „Cel ce își iubește viața o va pierde, iar cel ce o pierde pentru Mine o va câștiga” (Ioan 12:25). Martirii și sfinții nu au trăit pentru confort, ci pentru adevăr și iubire, viața lor a fost o ardere de tot, dar și o lumină care nu se stinge.

Unirea cu Hristos începutul vieții veșnice

Hristos este Viața lumii (Ioan 14:6). A fi unit cu El înseamnă a trăi cu sens, cu scop, cu veșnicie. Taina Euharistiei este unirea reală cu Hristos, nu doar simbolică, ci ontologică și prin ea, viața noastră se transfigurează. Viața fără Hristos este o existență biologică, dar nu spirituală, este o alergare fără destinație.

Viața netrăită o responsabilitate duhovnicească

 A trăi fără jertfă și fără Dumnezeu înseamnă a refuza darul vieții. Indiferența față de semeni este o formă de moarte sufletească. Chemarea Bisericii este clară: „Trăiește în Hristos, trăiește pentru ceilalți și vei trăi cu adevărat.”

Doamne al Vieții, învață-mă să nu trăiesc pentru mine, ci să mă dăruiesc cu iubire celor din jur, unește-mă cu Tine, Izvorul vieții, și fă din sufletul meu o lumină care nu se stinge nici în moarte.