Astăzi, 15 ianuarie, îl sărbătorim pe Mihai Eminescu, cu ocazia Zilei Culturii Naționale. Această zi marchează nașterea poetului național al României și este dedicată celebrării culturii românești în ansamblu.
Ce înseamnă Ziua Culturii Naționale
Este o sărbătoare oficială în România, instituită prin Legea nr. 238/2010 și celebrată anual pe 15 ianuarie. Data a fost aleasă pentru că Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850 la Botoșani și este un prilej de omagiu adus operei și influenței sale asupra limbii și culturii române, dar și de promovare a valorilor culturale naționale.
De ce este importantă această zi
Mihai Eminescu este considerat cea mai importantă voce poetică din literatura română, iar opera sa a influențat profund limba, gândirea și identitatea culturală românească. Ziua de 15 ianuarie este mai mult decât o comemorare, este o celebrare a culturii, artei și spiritului românesc.
Astăzi, 15 ianuarie, nu celebrăm doar o zi din calendar, ci celebrăm o stare de spirit, o vibrație adâncă a sufletului românesc. Este Ziua Culturii Naționale – o zi în care ne întoarcem, cu gândul și cu inima, la ceea ce ne definește dincolo de granițe, vremuri și politică: cultura și în centrul acestei sărbători stă un nume care nu mai are nevoie de introducere Mihai Eminescu.
Pentru unii, Eminescu este poetul cu metafore complicate din manuale, pentru alții, este vocea eternă a dorului, a iubirii, a visului de absolut, dar pentru toți, el este o busolă culturală, un reper, un om care a visat România nu doar ca țară, ci ca idee. „Suntem români și punctum”, spunea el cu o simplitate care arde, iar în alt loc, cu o luciditate dureroasă: „Un om nu prețuiește decât ceea ce-l costă.” Cultura ne costă, ne cere timp, răbdare, atenție, suflet, dar ne și dă înapoi identitate, sens, frumusețe.
Eminescu a fost mai mult decât un poet, a fost jurnalist, filozof, gânditor politic, vizionar, a scris despre libertate, despre demnitate, despre pericolele uitării și ale superficialității, a fost un spirit care a ars intens și care a lăsat în urmă o lumină ce nu se stinge.
Într-o lume grăbită, în care scrollăm mai mult decât citim, în care știrile țin cât o clipire, iar valorile se schimbă cu viteza unui trend, Eminescu ne obligă să ne oprim, să respirăm, să ne întrebăm cine suntem? Ce lăsăm în urmă? Ce înseamnă să fii om, să iubești, să visezi? „Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere”, scria el. Dar și „Numai poetul, ca păsări ce zboară / Deasupra valurilor, / Trece peste nemărginirea timpului.”
Azi, când vorbim despre cultură, nu vorbim doar despre trecut, vorbim despre ce alegem să ducem mai departe, despre cum ne creștem copiii, despre ce muzică ascultăm, ce cărți citim, ce fel de oameni vrem să fim.
Ziua Culturii Naționale nu este o zi solemnă, ci o zi vie, o zi în care fiecare dintre noi poate aprinde o lumină citind o poezie, mergând la un spectacol, învățând un vers pe de rost, spunând un „mulțumesc” în limba română cu toată inima pentru că, așa cum spunea Eminescu: „Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii.” Să ne bucurăm, așadar, de această zi să o trăim cu mândrie, cu recunoștință și cu speranță și să nu uităm că, în fiecare 15 ianuarie, cultura română ne cheamă acasă acolo unde cuvintele au greutate, iar visurile au rădăcini.
Ziua Culturii Naționale, nu este doar o comemorare a nașterii lui Mihai Eminescu, ci o celebrare a spiritului creator românesc, a limbii noastre, a memoriei colective și a valorilor care ne definesc ca popor. Într-o lume în care totul pare să se măsoare în viteză, eficiență și profit, cultura rămâne acel spațiu sacru în care omul se regăsește pe sine. Cultura nu este un lux, ci o necesitate, este o coloana vertebrală, iar în centrul acestei construcții spirituale stă un nume care a devenit sinonim cu însăși esența românismului Mihai Eminescu.
„Eminescu n-a fost, ci este”, spunea Călinescu și avea dreptate. Eminescu nu este doar o figură a trecutului, ci o prezență vie în fibra noastră culturală, el este cel care a dat limbii române o muzicalitate nouă, o adâncime metafizică, o noblețe care ne înalță, iar prin el, limba română a devenit poezie, filozofie, jurnalism, vis și rugăciune.
„Fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci”, spunea Noica și poate că nici nu ne-am da seama cât de mult ne lipsește, dacă nu l-am fi avut pentru că Eminescu nu a fost doar un poet, ci o conștiință, a fost un vizionar care a înțeles că o națiune nu trăiește doar prin granițe și instituții, ci prin idei, prin memorie, prin cultură. În paginile sale, găsim tot ce suntem dorul și jalea, iubirea și revolta, visul și deznădejdea, credința și îndoiala, găsim codul nostru genetic spiritual, găsim întrebările care ne frământă și răspunsurile pe care le căutăm.
„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” întreba el și tot el răspundea: „La trecutu-ți mare, mare viitor!” Dar acel viitor nu vine de la sine, el se construiește, se cultivă, se apără, iar cultura este terenul pe care se clădește totul. De aceea, Ziua Culturii Naționale nu este doar despre trecut, ci mai ales despre prezent și viitor, este despre ce alegem să transmitem copiilor noștri, despre ce fel de societate vrem să construim.
Să nu uităm că fiecare carte citită, fiecare vers învățat, fiecare piesă de teatru aplaudată, fiecare cântec popular ascultat, fiecare icoană veche privită cu evlavie toate acestea sunt acte de cultură, sunt gesturi de rezistență împotriva uitării, a superficialității, a dezrădăcinării.
Astăzi, în școli, în biblioteci, în muzee, în teatre, în casele noastre, în sufletele noastre, Eminescu trăiește, trăiește prin cuvântul său, prin idealul său, prin iubirea lui pentru acest neam. Să ne amintim, așadar, că a fi român înseamnă mai mult decât a vorbi o limbă sau a trăi într-un spațiu geografic, înseamnă a purta în tine o moștenire, înseamnă a fi responsabil pentru frumusețea și fragilitatea acestei moșteniri.
„Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră”, spunea Blaga, iar Eminescu a fost cel mai credincios slujitor al acestei stăpâne. Să-l citim, să-l recitim, să-l înțelegem, să-l ducem mai departe pentru că, în fiecare 15 ianuarie nu doar îl comemorăm pe Eminescu, ci ne reamintim cine suntem.
Pustia Inimii 