Lupta cu gândurile și războiul nevăzut al inimii

“Să nu crezi gândului tău, chiar dacă îți pare bun, până nu-l cercetezi cu rugăciune, cu post și cu sfat de la părinți.” Avva Isaia Pustnicul

Frate iubit, suflet însetat de Dumnezeu, în pustia inimii, acolo unde omul se întâlnește cu sine și cu Dumnezeu, se dă cea mai aprigă bătălie și lupta cu gândurile. Nu este război mai greu, mai subtil și mai neobosit decât acesta și nu este vrăjmaș mai viclean decât gândul care pare bun, dar care, în adâncul său, ascunde o otravă fină, o umbră de mândrie, o scânteie de slavă deșartă sau o urmă de îndoială.

Părinții pustiei, cei ce au trăit în tăcere, în asprime ne-au lăsat comoara discernământului duhovnicesc, isihia minții și trezvia inimii. Ei nu au scris tratate, ci au trăit adevărul, nici nu au filosofat despre gânduri, ci le-au ars în focul rugăciunii și le-au risipit cu lacrimile pocăinței.

Cele opt gânduri ale răutății

Sfântul Casian Romanul, ucenicul Sfântului Ioan Casian, ne-a lăsat o învățătură limpede despre cele opt gânduri ale răutății, care sunt ca niște fiare ce pândesc sufletul: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de argint, mânia, întristarea, lenea, slava deșartă și mândria. Acestea nu vin din afară, ci se ridică din adâncul inimii, ca niște nori întunecați ce acoperă lumina harului.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „gândurile sunt umbrele patimilor”, și dacă patima este o rană, gândul este durerea care o vestește, dacă patima este focul, gândul este scânteia de aceea, lupta cu gândurile este începutul tămăduirii sufletului.

Trei feluri de gânduri

Avva Evagrie Ponticul ne învață că sunt trei feluri de gânduri: Gânduri de la fire – cele care vin din nevoile trupului foamea, setea, somnul. Gânduri de la Dumnezeu – cele care aduc pace, lumină, smerenie, rugăciune. Gânduri de la diavol – cele care tulbură, înfricoșează, înalță mintea, o împrăștie și o face să se creadă înțeleaptă. A ști să le deosebești este începutul înțelepciunii și a le respinge pe cele rele și a le primi pe cele bune este lucrarea neîncetată a minții treze.

Cum ne luptăm cu gândurile?

Prin trezvie (nepsis) – adică prin atenția neîncetată la mișcările minții, să nu lăsăm niciun gând să se cuibărească fără să-l cercetăm așa cum străjerul nu lasă pe nimeni să intre în cetate fără să-l cunoască, așa și mintea trebuie să păzească poarta inimii. Prin rugăciunea lui Iisus – „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.” Această rugăciune este sabia cu două tăișuri care taie gândurile și le arde în focul iubirii dumnezeiești. Sfântul Ioan Scărarul spune că „rugăciunea curată este moartea gândurilor”. Prin smerenie – căci gândurile se hrănesc din mândrie, iar dacă omul se smerește, gândurile se risipesc ca fumul. Avva Pimen zicea: „Unde este smerenie, acolo nu este cădere.” Prin sfătuire cu părintele duhovnicesc – căci gândul, odată spus, își pierde puterea, și diavolul lucrează în ascuns, dar se rușinează când este descoperit, de aceea, Părinții spuneau: „Taie gândul cât este mic, căci dacă prinde rădăcină, greu îl mai smulgi.” Prin post și priveghere – căci trupul îngreunat de mâncare și somn devine ușă deschisă pentru gânduri pe când trupul smerit prin post devine aliat al sufletului.

Gândul bun și înșelarea

Să nu crezi, frate, că toate gândurile bune sunt de la Dumnezeu. Diavolul se preface în înger de lumină și aduce gânduri de milostenie, de rugăciune, de nevoință, dar toate cu scopul de a te înălța în mintea ta. Sfântul Nil Ascetul spune: „Gândul care te face să te vezi mai bun decât altul, chiar dacă te îndeamnă la fapte bune, este de la diavol.” De aceea, orice gând, oricât de frumos ar părea, trebuie trecut prin focul rugăciunii și al smereniei, iar dacă aduce pace, dacă te face mai smerit, mai iubitor, mai tăcut, mai răbdător este de la Dumnezeu, și dacă te tulbură, te grăbește, te înalță, te izolează este de la vrăjmașul.

Frate, lupta cu gândurile nu se sfârșește decât odată cu viața, dar nu te teme Hristos este cu tine, El a biruit lumea și gândurile ei. Ține-te de rugăciune, de smerenie, de tăcere și de sfat și atunci, chiar dacă gândurile vor veni, nu vor mai avea putere asupra ta, ci vor fi ca niște câini legați care latră, dar nu pot mușca.

Avva Macarie: “Doamne, curățește-mă de gândurile cele ascunse și fă inima mea locaș al Duhului Tău cel Sfânt.” Amin!