Trăim vremuri în care omul caută vindecare, sens și liniște, aceasta este o căutare firească, dar în căutarea lui, omul modern se lovește de o mulțime de „soluții” care promit pace, echilibru, claritate, autocunoaștere. Psihologia, psihoterapia și filosofia au devenit limbajul epocii noastre, ele pot avea folosul lor în anumite situații, dar devin periculoase atunci când sunt amestecate fără discernământ cu viața duhovnicească. Nu pentru că ar fi rele în sine, ci pentru că sunt incomplete, nu pentru că ar fi mincinoase, ci pentru că sunt parțiale, nu pentru că ar fi împotriva omului, ci pentru că nu pot vindeca omul în întregime. Viața duhovnicească este lucrarea harului, psihologia este lucrarea minții, filosofia este lucrarea rațiunii, când omul le amestecă fără discernământ, se naște confuzia.
Psihologia este cunoaștere fără transfigurare
Psihologia modernă poate ajuta omul să-și înțeleagă emoțiile, traumele, reacțiile, mecanismele interioare, dar ea nu poate vindeca patimile, curăți mintea, lumina inima, uni mintea cu Dumnezeu. Psihologia lucrează cu omul vechi, nu cu omul nou, ea poate explica rănile, dar nu poate da harul care le vindecă, poate ordona emoțiile, dar nu poate da pacea inimii, poate analiza gândurile, dar nu poate opri izvorul lor. Pericolul apare atunci când omul începe să creadă că psihologia poate înlocui viața duhovnicească și atunci el transformă credința într-o tehnică, rugăciunea într-un exercițiu de relaxare, iar pocăința într-o formă de introspecție, dar viața duhovnicească nu este psihologie, ea este întâlnire cu Dumnezeu.
Psihoterapia este alinare fără mântuire
Psihoterapia poate ajuta omul să-și gestioneze suferințele, anxietățile, fricile, dar ea nu poate da sens suferinței, nu poate transforma durerea în lumină și nici nu poate ridica omul la viața în Hristos. Psihoterapia caută echilibrul, viața duhovnicească caută sfințenia, psihoterapia caută funcționarea normală, viața duhovnicească caută transfigurarea. Pericolul apare atunci când omul începe să confunde liniștea psihologică cu pacea duhovnicească.
Liniștea psihologică este absența conflictului interior pe când pacea duhovnicească este prezența lui Dumnezeu, sunt două lucruri diferite.
Filosofia este rațiune fără luminare
Filosofia poate ridica întrebări înalte, poate stimula gândirea, poate rafina rațiunea, dar ea nu poate da har, da viață, da mântuire. Filosofia caută adevărul prin minte, viața duhovnicească îl primește prin har. Filosofia poate ajunge la marginea tainelor, dar nu poate intra în ele, poate vorbi despre Dumnezeu, dar nu poate trăi în Dumnezeu. Pericolul apare atunci când omul începe să confunde rațiunea filosofică cu rațiunea duhovnicească, una este rodul minții, cealaltă este rodul harului.
De ce amestecul este periculos?
Pentru că produce confuzie și omul începe să creadă că rugăciunea este tehnică de respirație, liniștea este relaxare, pocăința este introspecție, smerenia este stimă de sine scăzută, harul este emoție, ispitele sunt traume, patimile sunt mecanisme psihologice, lucrarea duhovnicească este dezvoltare personală, astfel, omul pierde sensul duhovnicesc al vieții, și fără sens duhovnicesc, viața devine doar o căutare de confort interior, nu o căutare a lui Dumnezeu.
Unde este echilibrul?
Nu trebuie să respingem psihologia sau filosofia, dar trebuie să le așezăm la locul lor, pentru că ele pot ajuta omul în planul natural, dar nu pot înlocui lucrarea harului, nu pot înlocui rugăciunea inimii, nu pot înlocui pocăința, nu pot înlocui viața în Hristos. Viața duhovnicească începe acolo unde psihologia se oprește și se desăvârșește acolo unde filosofia nu poate ajunge.
Rugăciunea inimii și antidotul confuziei moderne
Rugăciunea inimii este lucrarea care vindecă mintea de amestecul confuz al epocii, când mintea se coboară în inimă psihologia se limpezește, filosofia se smereste, rațiunea se luminează, patimile se liniștesc, gândurile se ordonează, emoțiile se vindecă, omul devine întreg. Rugăciunea inimii nu este tehnică psihologică, nu este exercițiu de respirație, nu este meditație, ci este întâlnire cu Dumnezeu, și în această întâlnire, mintea se vindecă de toate amestecurile.
Pustia Inimii 