Cădere și ridicare neîncetată

Frate al nădejdii, cel ce te lupți cu slăbiciunea firii și cu valurile ispitelor, ascultă cuvântul cel viu al Părinților, care nu s-a stins în pustie, ci răsună și astăzi în inima celor ce caută mântuirea cu lacrimi și suspinuri. Un frate a întrebat pe Avva Sisoe, zicând: „Ce să fac, că am căzut?” Iar Bătrânul i-a răspuns cu blândețe și putere: „Ridică-te iarăși.” Fratele a întrebat: „Până când?” Și Avva a zis: „Până când te va găsi moartea, fie că ești căzut, fie că ești ridicat. Căci în ce te va găsi, în aceea te va judeca Dumnezeu.” Aceasta este taina pocăinței fratele meu nu lipsa căderii, ci neîncetata ridicare, nu este rușinos să cazi, ci este pierzare să rămâi căzut, căderea este a firii omenești, dar ridicarea este a voinței întărite de har. Diavolul nu se bucură atât de căderea ta, cât de deznădejdea ta căci știe că cel ce se ridică iarăși, chiar și din praf, este mai tare decât cel ce n-a căzut niciodată. Să nu te înspăimânți de mulțimea căderilor, ci să te înarmezi cu răbdare căci răbdarea este semnul celor ce iubesc pe Dumnezeu și să știi că fiecare ridicare este o biruință, fiecare suspin este o rugăciune, fiecare lacrimă este o spălare a sufletului, Sfântul Marcu Ascetul zice: „Nimeni nu este mai bun decât cel ce se pocăiește cu adevărat, chiar dacă a săvârșit toate păcatele lumii.” Iar Sfântul Ioan Scărarul ne învață: „Mai bine este să cazi și să te ridici, decât să nu fi căzut niciodată și să te mândrești.” Până când? Până la ceasul din urmă, până la ultima suflare, până când moartea te va găsi, fie în genunchi, fie în picioare, dar cu fața spre Dumnezeu căci nu cere Domnul de la noi desăvârșirea îngerilor, ci osteneala celor ce iubesc, nu ne cere să nu cădem, ci să nu încetăm a ne ridica. Așadar, frate când cazi, nu zăbovi în praf nu te învălui în rușine, nici nu te învinui fără măsură, ci strigă din adâncul inimii: „Doamne, miluiește-mă!” Și ridică-te, și dacă iar cazi, iarăși ridică-te și fă din fiecare zi o nouă înviere căci mare este mila lui Dumnezeu și nemăsurată este răbdarea Lui și fericit este omul pe care moartea îl va găsi în luptă, chiar sângerând, dar cu sabia în mână și cu ochii spre cer.

Publicat de Pustia Inimii

Amin!

Lasă un comentariu