Nașterea Domnului începutul mântuirii noastre 

„Cerul și pământul astăzi s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la cer s-a suit.”  

(Slujba Nașterii Domnului)

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire! 

Iubiți frați întru Hristos astăzi, cerurile se deschid și pământul se umple de lumină, căci Fiul lui Dumnezeu Se coboară în chip smerit, născându-Se din Preacurata Fecioară Maria, în peștera Betleemului, nu în palat, ci în iesle; nu în slavă lumească, ci în taină dumnezeiască, în adâncul smereniei și al iubirii dumnezeiești. În sărăcie și taină S-a născut Cel ce este mai înainte de veci, Fiul Tatălui, Cuvântul prin Care toate s-au făcut. Nu în palate împărătești, ci într-o iesle smerită, înconjurat de dobitoace și de tăcerea adâncă a nopții, vine în lume Mântuitorul, ca să ne arate că adevărata slavă nu stă în strălucirea lumii, ci în iubirea jertfelnică și în smerenie. Iubiți frați și surori întru Hristos, această zi sfântă a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, zi în care cerul se pleacă spre pământ, iar Dumnezeu Se face Prunc pentru mântuirea noastră, nașterea Domnului nu este doar o prăznuire a unui eveniment istoric, ci o chemare vie la nașterea lui Hristos în inima fiecăruia dintre noi precum păstorii au lăsat turmele și au alergat la Prunc, așa și noi să lăsăm grijile lumești și să alergăm cu inima curată spre ieslea sufletului nostru, ca să-L primim pe Cel ce vine să ne mântuiască. Această taină a întrupării este temelia credinței noastre, nu este un mit, nu este o poveste frumoasă, ci un fapt istoric și mântuitor, Dumnezeu Se face om, pentru ca omul să se poată îndumnezei. Aceasta este marea taină a iubirii dumnezeiești, pe care nici îngerii nu o pot pătrunde deplin, ci doar o slăvesc cu uimire: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Fraților, Nașterea Domnului nu este doar o sărbătoare de iarnă, ci o chemare la o naștere lăuntrică, Hristos nu vine doar în lume, ci vrea să Se nască în inima fiecăruia dintre noi, dar pentru aceasta, inima noastră trebuie să devină o peșteră curată, o iesle smerită, un loc unde tăcerea, rugăciunea și pocăința să fie veșmântul sufletului. Să nu uităm că Hristos nu Se naște acolo unde este mândrie, zgomot și tulburare, ci în tăcerea smereniei, în adâncul pocăinței, în liniștea rugăciunii, așa ne-au învățat Părinții cei ce au părăsit lumea nu din ură față de ea, ci din dor arzător de Dumnezeu, ei au făcut din inima lor o peșteră curată, unde Pruncul Iisus Se naște neîncetat. Să ne întrebăm, dar este inima noastră pregătită să-L primească pe Hristos? Am curățit-o de patimi, de judecată, de iubirea de sine? Am aprins candela credinței, a nădejdii și a dragostei? Iată, fraților, că Dumnezeu Se face Prunc pentru noi, ca noi să ne facem fii ai Lui, se face mic, ca noi să ne înălțăm, se face om, ca noi să ne îndumnezeim ce dar mai mare am putea primi? Sfinții Părinți ai pustiei, cei ce au părăsit lumea nu din dispreț, ci din dor arzător de Dumnezeu au trăit Nașterea Domnului în fiecare clipă, printr-o viață de nevoință, de rugăciune neîncetată și de iubire curată, pentru ei, Hristos era totul: „Trăiesc, dar nu eu, ci Hristos trăiește în mine” Galateni 2, 20. Să învățăm de la ei că adevărata bucurie nu vine din belșugul mesei, ci din belșugul harului nici din darurile materiale, ci din darul Duhului Sfânt și nici din colindele cântate doar cu buzele, ci din colindul inimii care Îl slăvește pe Dumnezeu cu lacrimi de recunoștință. Să nu lăsăm ca această sărbătoare să treacă fără rod, ci să ne împăcăm cu cei cu care suntem în vrajbă, să iertăm, să mângâiem, să fim milostivi, să ne apropiem de Sfânta Spovedanie și de Sfânta Împărtășanie, ca să-L primim pe Hristos nu doar în gând, ci în ființa noastră întreagă. Iar dacă suntem în suferință, în lipsuri sau în singurătate, să nu uităm că și Hristos S-a născut în sărăcie, în frig, în respingere, El ne este aproape, mai aproape decât oricine, să-I deschidem inima și să-I spunem: „Doamne, vino și Te naște în mine, ca să nu mai trăiesc eu, ci Tu să trăiești în mine!” Iubiți frați duhovnicești vă îmbrățișez cu dragoste frățească și fie ca lumina Nașterii Domnului să vă umple casele, inimile și viețile, să trăim această sărbătoare nu doar cu trupul, ci mai ales cu duhul, ca niște fii ai luminii, fii ai Împărăției. Să prăznuim, dar, cu bucurie duhovnicească, cu post și rugăciune, cu milostenie și iertare, să ne împăcăm unii cu alții, căci pacea este darul cel dintâi al Nașterii Sale și să nu uităm că Hristos Se naște în fiecare clipă în inima care Îl dorește cu adevărat.

Hristos Se naște, slăviți-L!  

Hristos din ceruri, întâmpinați-L!  

Hristos pe pământ, înălțați-vă!

Cu dragoste întru Hristos Domnul, din pustia inimii un păcătos rob al lui Hristos.