Amestecul voii proprii cu porunca

Frate cel ce amestecă într-ascuns porunca cu voia proprie este preacurvar așa grăiesc Părinții cei purtători de Dumnezeu, și nu în zadar căci precum bărbatul care își leapădă legământul cu soția sa și se unește cu altă femeie se face vinovat de preacurvie, tot așa și sufletul care, primind porunca lui Dumnezeu, o amestecă cu voia sa, se leapădă de Mirele ceresc și se unește cu duhul înșelării. Sunt frați care par  râvnitori, dar în taină își împlineau voile lor, ascunzându-se sub chipul ascultării și încetul cu încetul, harul se depărtează de la ei, iar mintea li se întuneca, și nu mai deosebesc lumina de întuneric căci nu este nimic mai primejdios decât să faci voia ta sub pretextul că împlinești voia lui Dumnezeu. Porunca Domnului este limpede, dreaptă, arzătoare ca focul și dulce ca mierea, dar când o amesteci cu dorințele tale, cu judecățile tale, cu mândria ta, atunci o strici, o falsifici, o faci pricină de osândă, așa a făcut și Saul, când a cruțat pe Agag și pe cele bune din Amalec, zicând că le păstrează „pentru jertfă”, dar Domnul i-a zis prin Prorocul: „Ascultarea face mai mult decât jertfa.” A amesteca porunca cu voia proprie este a-L trăda pe Dumnezeu în taină, este a-L iubi cu buzele, dar a-L trăda cu inima, este a purta haina monahului sau a creștinului, dar a avea sufletul legat de voia proprie, de poftele și de judecățile firii căzute, este o preacurvie duhovnicească, căci sufletul, în loc să fie al lui Hristos, se dă pe sine altui stăpân și anume eului propriu. De aceea, fratele meu păzește-ți inima cu toată străjuirea și nu te încrede în gândul tău, chiar dacă pare bun nu te sprijini pe înțelepciunea ta, chiar dacă pare duhovnicească, cercetează-te să faci ceea ce vrea Dumnezeu sau ceea ce vrei tu, dar sub chipul poruncii?Să ne rugăm, dar, cu lacrimi: „Doamne, izbăvește-mă de voia mea, că voia mea este iadul pentru mine, Fă să iubesc porunca Ta mai mult decât viața mea, și să nu mă înșel cu dulceața gândurilor mele.” Amin!