Lucrarea, în înțelesul duhovnicesc, nu este doar o simplă activitate sau trudă trupească, ci este mișcarea întregii ființe a omului spre Dumnezeu, este răspunsul nostru la chemarea harului, este osteneala inimii și a minții întru curățirea, luminarea și îndumnezeirea sufletului.
Lucrarea firii și lucrarea harului
Sfinții Părinți ne învață că există două lucrări, lucrarea firii și lucrarea harului. Lucrarea firii este ceea ce ține de voința și puterea omului postul, privegherea, rugăciunea, tăcerea, metaniile, citirea, dar toate acestea, de nu sunt unite cu lucrarea harului, rămân sterpe, Harul lui Dumnezeu este Cel ce dă viață lucrării noastre, o sfințește și o face roditoare. Sfântul Marcu Ascetul spune: „Toată fapta bună făcută fără credință nu este plăcută lui Dumnezeu.” iar credința lucrătoare prin iubire este începutul și sfârșitul oricărei lucrări mântuitoare.
Lucrarea minții
Lucrarea cea mai de preț este lucrarea minții, adică trezvia, adică a sta cu luare-aminte la gândurile tale, a nu lăsa mintea să rătăcească în cele deșarte, a o aduce în inimă prin rugăciunea lui Iisus, aceasta este lucrarea cea adevărată, Sfântul Grigorie Sinaitul o numește „lucru al lucrurilor”, căci din ea izvorăște toată curățirea sufletului, Avva Filimon zicea: „Să nu lași mintea ta să se împrăștie, ci adun-o întru Domnul, și acolo să o ții cu străpungere.”
Lucrarea ascunsă
Lucrarea adevărată nu caută lauda oamenilor, ci se ascunde în smerenie precum sămânța în pământ moare ca să aducă rod, așa și lucrarea duhovnicească rodește în tăcere, în lacrimi, în pocăință. Să nu ne înșelăm cu lucrarea văzută, ci să ne cercetăm inima dacă este plină de pace, de blândețe, de iertare, Sfântul Isaac Sirul spune: „Mai mare este cel ce s-a văzut pe sine păcătos decât cel ce a înviat morții”, aceasta este lucrarea smereniei cea mai înaltă dintre toate.
Lucrarea în Hristos
Lucrarea noastră nu este a noastră, ci a lui Hristos în noi când omul se leapădă de sine, când își taie voia, când se face vas curat, atunci Hristos lucrează în el și atunci nu mai este osteneală, ci bucurie, nu mai este trudă, ci har, Sfântul Apostol Pavel zice: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine.”, aceasta este desăvârșirea lucrării, să nu mai fie omul lucrător, ci Dumnezeu lucrând prin om. Frate nu te teme de osteneală, ci iubește lucrarea și nu căuta roadele, ci rămâi în răbdare nu te încrede în puterea ta, ci cheamă neîncetat numele Domnului și atunci lucrarea ta va fi binecuvântată, iar sufletul tău se va face locaș al Duhului Sfânt.
Pustia Inimii 