Doamne ajută; Bună dimineața; Bună ziua; Bună seara și Salut 

Frate fiecare cuvânt rostit între oameni este ca o sămânță dacă e semănat cu inimă curată va rodi har; dacă e rostit cu nepăsare, se va risipi în vânt așa și cu salutările noastre, care nu sunt doar vorbe de început, ci legături de lumină între suflete.

„Doamne ajută”

Aceasta este comoara cea mai de preț dintre toate salutările, ce nu este doar o urare, ci o rugăciune scurtă, o chemare a Numelui Domnului peste celălalt. Când spui „Doamne ajută”, tu te faci mijlocitor între fratele tău și Dumnezeu, cerând harul Său peste el. Este salutul smeritului, al celui ce nu se încrede în sine, ci în mila Domnului.

„Bună dimineața”

Dimineața este icoana Învierii așa cum soarele răsare din întuneric, tot așa sufletul se ridică din somnul morții spre viață. Când spui „bună dimineața”, binecuvântezi începutul unei noi zile, ca un psalmist care zice: „Dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei auzi” Psalm 5,4, să fie rostită cu bucurie și cu nădejde, ca o închinare tainică a zilei ce începe.

„Bună ziua”

Ziua este vremea lucrului, a nevoinței, a răbdării. „Bună ziua” este o urare de spor duhovnicesc, de pace în osteneală, nu este o simplă formulă, ci o binecuvântare a timpului în care omul își poartă crucea. Să o rostim cu inimă caldă, ca un frate ce își recunoaște aproapele în trudă.

„Bună seara”

Seara este ceasul reculegerii, al mulțumirii și al pocăinței. „Bună seara” este ca o mângâiere, ca o îmbrățișare tăcută după o zi de luptă, este o chemare la liniște, la rugăciune, la odihna întru Domnul. În pustie, seara era vremea când părinții se adunau în tăcere și își înălțau inimile spre cer.

„Salut”

Acest cuvânt, deși mai lumeț, nu este lipsit de valoare dacă este rostit cu dragoste, el poate fi o poartă spre o întâlnire mai adâncă, dacă este urmat de privirea curată și de zâmbetul sincer, dar să nu uităm că în toate, cuvântul trebuie să fie îmbrăcat în duh, nu doar în sunet. Așadar să nu disprețuim niciun cuvânt de întâmpinare, dar alege-l cu înțelepciune să nu fie doar o formă, ci o lucrare a inimii căci și în pustie, unde cuvintele sunt puține, fiecare rostire e ca o rugăciune.