Frate duhovnicesc astăzi cu durere în inimă, dar și cu nădejde în mila Celui ce „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” scriu câteva cuvinte despre o boală a vremurilor noastre și anume ridicolii în derivă.
Ridicolul nu este doar o formă de batjocură, ci o stare a sufletului care a pierdut simțul măsurii și al adevărului, este chipul unei inimi care, în loc să se plece cu smerenie înaintea lui Dumnezeu, se înalță în deșertăciune, căutând slava lumii și râsul ușuratic al celor de față. Ridicolul este o caricatură a adevărului, o mască a mândriei care se vrea înțelepciune, dar care, în esență, este orbire și ridicolul a devenit normă, iar înțelepciunea o ciudățenie.
Deriva sufletului
Când omul se rupe de Adevăr, adică de Hristos, începe să plutească în derivă, asemenea unei corăbii fără cârmă, în voia valurilor. Deriva nu este altceva decât pierderea direcției, a sensului, a centrului și ce este centrul vieții noastre, dacă nu Hristos, Cel ce a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”? Ridicolii în derivă sunt cei care, pierzându-și ancora în Dumnezeu, se lasă purtați de vânturile modei, ale ideologiilor deșarte, ale glumelor fără rost și ale unei libertăți care nu mai cunoaște hotar, ei râd de cele sfinte, batjocoresc rânduiala, și se cred înțelepți, dar „nebuni făcându-se” Romani 1, 22. Nu judecăm, ci plângem și nu disprețuim, ci ne rugăm căci fiecare suflet este o comoară neprețuită în ochii lui Dumnezeu, dar nici nu putem tăcea când vedem cum râsul devine armă împotriva adevărului, iar batjocura monedă de schimb în agora lumii. Să ne întoarcem la simplitatea inimii, la smerenia părinților din pustie, la lacrima rugăciunii și la tăcerea care zidește, să nu ne temem de a fi socotiți „nebuni pentru Hristos”, căci mai bine este a fi nebun în ochii lumii decât înțelept întru pierzare. Ridicolii în derivă sunt frații noștri să nu-i urâm, ci să-i purtăm în rugăciune, cu nădejdea că Domnul, în mila Sa, îi va aduce la limanul pocăinței, iar noi, să ne păzim de a cădea în aceeași rătăcire, căci „cel ce stă să ia aminte să nu cadă”, cu dragoste în Hristos și cu lacrimi pentru lume. Amin.
Pustia Inimii 