A trăi ca un mort în familie și în lume

A trăi ca un mort nu înseamnă a fi nepăsător, ci a fi pătruns de o viață mai înaltă, nevăzută, care nu mai este din lumea aceasta. Cel ce s-a răstignit împreună cu Hristos nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru el Galateni 2, 20. A trăi ca un mort înseamnă a fi viu pentru Dumnezeu și mort pentru păcat, pentru slavă deșartă, pentru tulburările și ispitele lumii. În familie, cel ce trăiește ca un mort nu răspunde la mânie cu mânie, nici la nedreptate cu răzbunare, ci cu tăcere, cu rugăciune și cu blândețe, nu caută să se impună, ci să slujească și nu cere să fie înțeles, ci se străduiește să înțeleagă, nici nu se tulbură când este trecut cu vederea, căci știe că ochiul lui Dumnezeu vede toate. În lume, cel ce trăiește ca un mort nu se lasă purtat de valul părerilor, nici nu se închină idolilor vremii, nu caută cinste, nici laudă, nici întâietate și nu se teme de dispreț, nici de uitare, căci inima lui este în cer, iar comoara lui este Hristos. El este în lume, dar nu este al lumii, lucrează, dar nu se lipește, vorbește, dar nu se împrăștie, iubește, dar nu se leagă. A trăi ca un mort înseamnă a fi viu întru Duhul, așa au trăit părinții pustiei, așa au biruit sfinții, așa s-au mântuit cei ce au iubit mai mult pe Dumnezeu decât pe sine căci moartea aceasta este viață, iar viața fără Hristos este moarte. Avva Pimen zicea: „Fii ca un mort față de fratele tău, ca să nu te vatăme nici laudele, nici ocările lui.” Iar Avva Antonie grăia: „Omul care a murit față de lume nu se mai teme de nimic, nici nu se mai tulbură de nimic.” Frate dacă vrei să fii ucenic al lui Hristos, învață să mori în fiecare zi față de tine însuți, și vei învia întru El, și atunci, chiar în mijlocul familiei și al lumii, vei fi pustnic în inimă, și Dumnezeu va locui în tine.