Avva Ari a fost un părinte al liniștii și al discernământului, un bătrân al pustiei de la Chilii, care a trăit în tăcere, rugăciune și sfat luminat, fiind căutat de frați pentru înțelepciunea sa tainică. Avva Ari, un nume rostit cu evlavie în rândul celor ce au cunoscut dulceața liniștii și a rugăciunii curate. Avva Ari a trăit în secolul al IV-lea, în centrul monastic de la Chilii, fiind parte din a doua generație de monahi care au urmat pașii marilor bătrâni ai Nitriei și Schitului. A fost contemporan cu Avva Avraam de la Chilii, poate chiar mai în vârstă decât el. Patericul Egiptean păstrează o singură apoftegmă despre Avva Ari, dar ea este plină de lumină. Se spune că Avva Avraam a mers la Avva Ari pentru sfat, iar bătrânul i-a răspuns cu discernământ și blândețe, arătând că adevărata înțelepciune nu stă în multe cuvinte, ci în curăția inimii. Această întâlnire arată că Avva Ari era căutat de frați mai tineri, nu pentru învățături înalte, ci pentru cuvântul simplu și pătrunzător, rostit din adâncul unei vieți curate. Despre viața lui nu s-au păstrat multe amănunte, dar tăcerea care-l înconjoară este ea însăși o mărturie. În pustie, cei mai mari nu sunt cei care vorbesc mult, ci cei care trăiesc în ascuns, cu Dumnezeu. Avva Ari a fost unul dintre aceștia, un om al rugăciunii neîncetate, al blândeții și al păcii. Deși nu are o zi de prăznuire în calendarul liturgic, numele său este păstrat în Patericul Egiptean, ca o rază de lumină din adâncul pustiei. A fost un părinte al discernământului, al tăcerii și al sfatului duhovnicesc, un chip al smereniei lucrătoare.
„Părinte al liniștii și al înțelepciunii, învață-ne să iubim tăcerea, să ne rugăm cu inimă curată și să căutăm sfatul celor încercați. Roagă-te pentru noi, cei ce ne risipim în gânduri și în vorbe, să dobândim și noi pacea ta cea adâncă.”
Pustia Inimii 