Departe de orașe, de zgomot și de agitație, părinții pustiei trăiau în singurătate și totuși, inimile lor erau pline de dragoste pentru întreaga lume. Rugăciunea lor nu era doar pentru ei, ci pentru toți oamenii cunoscuți sau necunoscuți, drepți sau păcătoși, aproape sau departe.
Ce înseamnă să te rogi pentru lume?
Să porți în inimă durerea și nevoile celorlalți, să mijlocești înaintea lui Dumnezeu pentru pace, iertare, luminare, să nu te rogi doar pentru binele tău, ci pentru mântuirea tuturor. „Pustnicul nu fuge de lume, ci o poartă în rugăciune.” Avva Siluan
De ce este importantă această rugăciune?
Ne scoate din egoismul spiritual, ne unește cu suferința și bucuria aproapelui, ne face părtași la lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Cum putem învăța de la pustnici?
Roagă-te pentru cei care nu se roagă, pentru cei pierduți, rătăciți, singuri, include lumea în rugăciunea ta zilnică. „Doamne, miluiește pe toți cei ce suferă.” Nu judeca, ci roagă-te când vezi păcatul, nu osândi mijlocește, fii prezent în rugăciune, nu repeta cuvinte mecanic, ci cu inimă.
Pildă din Pateric
Un frate l-a întrebat pe avva: „Părinte, de ce te rogi noaptea cu lacrimi?”
Avva i-a răspuns: „Pentru că lumea doarme și nu știe cât de mult are nevoie de Dumnezeu, cine se roagă pentru lume, se face frate cu toți.”
Rugăciunea pentru lume este o formă de iubire fără margini ce nu cere nimic pentru sine, ci oferă totul în taină într-o lume rănită, rugăciunea unui suflet smerit poate fi balsam pentru mii.
Pustia Inimii 