Judecata inimii asupra cuvântului filozofului

„Totul în bărbat este o enigmă, și totul în bărbat are o singură dezlegare: aceea se cheamă însărcinare. Femeia pentru bărbat este o jucărie, o jucărie primejdioasă și curată.

Bărbatul trebuie educat pentru război, iar femeia – pentru odihna războinicului; tot restul este nebunie.” Nietzsche 

Răspuns 

Se spunea despre un bătrân că a fost întrebat despre cuvântul filosofului care zicea că omul este enigmă și război. Iar bătrânul, lovind pământul cu toiagul, a zis: Fiule, omul de azi nu mai este enigmă, ci minciună, nu mai este război, ci capitulare, nu mai este taină, ci goliciune căci și‑a pierdut chipul, și‑a pierdut rușinea, și‑a pierdut frica de Dumnezeu.

Și a mai zis: Omul contemporan nu mai caută dezlegare, ci dezvinovățire, nu mai caută lumină, ci justificare și nu mai caută pocăință, ci alinare fără schimbare, de aceea rătăcește ca un orb care se crede vultur.

Războiul lăuntric pe care omul de azi l‑a abandonat

„Zice filosoful că omul trebuie educat pentru război”, a spus fratele.

Bătrânul a răspuns: Adevărat este, dar omul de azi nu mai vrea război cu sine, ci pace cu patimile, nu mai vrea să‑și taie voia, ci să o încoroneze, nu mai vrea să se smerească, ci să fie admirat și nu mai vrea să se curețe, ci să fie lăudat pentru murdăria lui. Fiule, cel ce nu se luptă cu sine devine jucărie a demonilor și demonii nu se joacă frumos.

Despre „jucăria primejdioasă”

Un frate a zis: „Avvo, filosoful numește pe aproapele jucărie primejdioasă.”

Bătrânul a zis: Primejdioasă este inima ta, nu aproapele căci omul care nu s‑a curățit vede în celălalt prilej de plăcere, nu prilej de mântuire, vede folos, nu chip al lui Dumnezeu, vede trup, nu suflet, vede ce poate lua, nu ce poate dărui. Fiule, când vezi în celălalt o jucărie, să știi că ai murit duhovnicește, chiar dacă încă respiri.

Despre odihnă și neliniște

„Filosoful zice că unul trebuie pentru război, altul pentru odihnă”, a zis fratele.

Bătrânul a răspuns: Nimeni nu poate odihni pe altul dacă nu s‑a omorât pe sine fiindcă nu trupul odihnește, ci inima zdrobită, nu rolul odihnește, ci smerenia, nu poziția odihnește, ci jertfa. Omul de azi vrea să fie odihnit, dar nu vrea să fie odihnitor, vrea să fie iubit, dar nu vrea să iubească, vrea să fie ascultat, dar nu vrea să tacă, vrea să fie înțeles, dar nu vrea să se pocăiască, de aceea toți sunt obosiți și nimeni nu se odihnește.

Omul contemporan

Fiule, lumea de azi a înmulțit lumina ecranelor, dar a pierdut lumina inimii, a înmulțit informația, dar a pierdut înțelepciunea, a înmulțit psihologia, dar a pierdut pocăința, a înmulțit libertățile, dar a pierdut libertatea de sine, de aceea omul nu mai știe nici ce este bărbatul, nici ce este femeia, nici ce este iubirea, nici ce este războiul căci toate acestea se înțeleg numai în lumina lui Dumnezeu, nu în lumina patimilor.

Fiule, dacă vrei să dezlegi enigma omului, începe prin a te dezlega de tine însuți, iar dacă vrei să înțelegi iubirea, începe prin a muri față de voia ta și dacă vrei să fii odihnă pentru altul, începe prin a‑ți curăți inima căci numai omul care s‑a biruit pe sine devine lumină, iar cel ce nu s‑a biruit pe sine rămâne întuneric, oricât ar vorbi despre lumină.

Publicat de Pustia Inimii

Amin!

Lasă un comentariu