Uitarea Primul Păcat din Partea Rațională a Sufletului  

Paza Minții și Lupta cu Neatenția Duhovnicească

În antropologia patristică, sufletul are trei părți rațională, irascibilă și poftitoare. Partea rațională este sediul gândirii, al contemplației și al rugăciunii. Când această parte se întunecă, primul semn al căderii nu este păcatul grosier, ci uitarea, uitarea lui Dumnezeu, a poruncilor, a binefacerilor, a fricii de Judecată. „Primul păcat care vine din partea rațională a sufletului este uitarea.” Părintele Cleopa Ilie

Fundamente Patristice: Uitarea ca început al căderii

Sfântul Isihie Sinaitul

„Paza minții constă în trezvie, împotrivire și chemarea Numelui lui Iisus. Uitarea este începutul pierderii acestei lucrări.” Uitarea este opusul trezviei., ea deschide poarta gândurilor rele, care se strecoară în minte fără discernământ.

Evagrie Ponticul

Evagrie vorbește despre „gândurile răutății” care pătrund în mintea neatentă. Uitarea este solul în care aceste gânduri prind rădăcină.

Sfântul Ioan Scărarul

„Când mintea uită de Dumnezeu, începe să se ocupe cu lucruri deșarte și de la deșertăciune vine păcatul.” Uitarea este o patimă subtilă, dar periculoasă. Uitarea de Dumnezeu, lipsa rugăciunii, pierderea fricii de Dumnezeu, uitarea Scripturii, neglijarea poruncilor, trăirea fără criterii duhovnicești, uitarea de sine, lipsa pocăinței, trăirea în superficialitate, uitarea de scopul vieții, confuzie, rătăcire, pierderea sensului existențial. Sfinții Părinți insistă că uitarea nu se combate prin efort intelectual, ci prin lucrare duhovnicească. Trezvia este starea de atenție continuă la gândurile care vin, Sfântul Isihie spune că „mintea trează este sabia care taie gândurile rele”. Rugăciunea lui Iisus adică repetarea numelui Domnului aduce mintea în prezența lui Dumnezeu și alungă uitarea. Amintirea morții Sfântul Ioan Scărarul recomandă „pomenirea morții” ca mijloc de trezire a minții. Lectura duhovnicească, citirea zilnică din Scriptură și din Părinți reînnoiește mintea și o ferește de uitare.

Uitarea ca început al răcirii sufletului

Părintele Cleopa spunea că „din uitare vine răceala”. Când sufletul uită de Dumnezeu, se răcește față de cele sfinte, devine indiferent, apatic, și în cele din urmă cade în păcate mai mari. „În zadar faci mii de metanii și ții nu știu câte zile de post, dacă nu-ți păzești mintea.” Părintele Cleopa. A ne aminti înseamnă a trăi, uitarea este primul păcat din partea rațională a sufletului pentru că rupe legătura minții cu Dumnezeu. A ne aminti de Dumnezeu, de poruncile Lui, de moarte, de Judecată, de binefacerile primite, toate acestea sunt forme de trezvie care ne păzesc de cădere. „Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează.” Sfântul Isihie Sinaitul