Fraților cu dor de mântuire ziua de 5 ianuarie este pragul Bobotezei, când cerurile se pregătesc să se deschidă și Duhul Sfânt să se arate peste ape. În tradiția Bisericii, această zi este numită Ajunul Bobotezei, rânduită pentru post negru și rugăciune.
Postul de astăzi nu este doar abținere de la hrană, ci lepădare de zgomotul lumii și de gândurile risipite, iar rugăciunea să fie ca respirația sufletului: „Doamne, luminează întunericul meu!” Curăția inimii este pregătirea pentru a primi apa sfințită și harul ce vine din Iordan, așa cum părinții din Pateric spuneau: „Dacă vrei să vezi pe Dumnezeu, curățește-ți inima, căci El se arată celor curați.”
Semnificația duhovnicească
Ajunul Bobotezei este icoana pustiei și golirea de sine pentru a primi plinătatea lui Hristos, este chemarea la unitate. În oraș, în mijlocul grijilor și al agitației, fiecare poate să-și facă o pustie lăuntrică, un loc de liniște unde să se întâlnească cu Dumnezeu, este ziua de trecere din întunericul lumii spre lumina arătării Domnului la Iordan.
Exemplul sfinților
Sfântul Teopempt și Sfântul Teonas, mucenici ai credinței, ne arată că adevărul se păstrează prin jertfă, iar Sfânta Sinclitichia cuvioasă plină de înțelepciune, ne învață că viața ascunsă în rugăciune este mai puternică decât orice strălucire a lumii.
Fraților, în oraș lumina se amestecă cu umbrele grijilor, dar în această zi să vă aduceți aminte că cerurile se deschid și rugăciunile sunt ascultate. Faceți din casele voastre un mic schit, din inimile voastre un Iordan, și din gândurile voastre o rugăciune curată. „Curățiți-vă și veți vedea pe Hristos venind spre voi, ca să vă sfințească.”
Pustia Inimii 