Tămăduirea celor potrivnice prin cele potrivnice

„Să ne sârguim a tămădui cele potrivnice prin lucruri potrivnice și să ne luptăm întru cunoștință, ca să ștergem plăcerile de care ne-am desfătat prin rele-pătimiri pe măsură.” Aceasta este rânduiala tămăduirii sufletului, vindecarea prin contrariul, după cum și doctorul, când vede o rană de foc, o răcorește, iar când vede o răceală, o încălzește așa și noi, cei ce ne-am rănit cu păcatul, trebuie să ne tămăduim cu osteneala virtuții potrivnice. Ai fost biruit de mândrie? Caută smerenia, nu cu cuvântul, ci cu inima, ai iubit slava deșartă? Ascunde-ți faptele bune și fugi de laude, ai fost robit de lăcomie? Învață să postești și să mulțumești pentru puțin, ai căzut în desfrânare? Îmbracă haina înfrânării și a lacrimilor, ai fost biruit de mânie? Caută blândețea și iertarea, chiar și când ți se pare că ai dreptate. Aceasta este lupta întru cunoștință să cunoști rădăcina patimii și să o smulgi cu înțelepciune, nu cu tulburare căci nu este de ajuns să te oprești din păcat, ci trebuie să semeni în locul lui virtutea, altfel, inima rămâne goală și se întoarce răul cu și mai multă putere. Să nu ne înșelăm fraților că nu există tămăduire fără osteneală, nici înviere fără cruce, dar nici nu este osteneală fără răsplată, nici cruce fără slavă căci fiecare pas spre lumină este însoțit de har, fiecare biruință asupra patimii aduce pace, fiecare lacrimă de pocăință este o mărgăritar în cununa mântuirii. Să nu ne luptăm orbește, ci cu cunoștință să ne cercetăm pe noi înșine, să ne vedem rănile, să ne recunoaștem slăbiciunile și apoi, cu ajutorul duhovnicului, cu rugăciune și post, cu citirea Scripturii și a Părinților, să ne alcătuim doctoria potrivită fiecărei boli. Așa au făcut Sfinții, așa s-au tămăduit cei ce au fost cândva robi ai patimilor și au ajuns prieteni ai lui Dumnezeu, așa se curăță sufletul, nu prin visări, ci prin lucrare, nu prin dorințe, ci prin sudoare și nici prin vorbe, ci prin fapte. Să ne sârguim, dar, cu inimă zdrobită și cu nădejde tare, căci Domnul nu leapădă pe cel ce se pocăiește cu adevărat și să nu uităm că plăcerile se șterg prin pătimiri pe măsură, dar pătimirile acestea sunt scurte, iar slava ce urmează este veșnică.