Trecerea dintre ani și prima zi a noului an nu sunt două momente separate, ci o singură chemare de a transforma timpul în veșnicie prin rugăciune și Liturghie. Părinții ne-au învățat că fiecare clipă poate fi începutul vieții celei noi în Hristos.
Pragul nopții
Avva Antonie cel Mare spunea „În fiecare zi să socotești că începi viața ta din nou.” Noaptea dintre ani este tocmai acest început o clipă de cercetare a inimii, de mulțumire pentru darurile primite și de rugăciune pentru anul ce vine, nu zgomotul lumii, ci liniștea inimii ne pregătește pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Avva Arsenie ne îndeamnă „Fugi, taci, liniștește-te; acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii.” Astfel, trecerea dintre ani devine un mic priveghi, o veghe a sufletului care se pregătește pentru Liturghia de dimineață.
Dimineața de 1 ianuarie
Ziua nouă se deschide cu Sfânta Liturghie, începutul cel mai bun al anului, Avva Macarie spunea „Fugi de rău și fă binele, și vei fi prieten al lui Dumnezeu.” Participarea la Liturghie și împărtășirea cu Hristos sunt prietenia cea mai adevărată, pecetluirea anului cu binecuvântare. Avva Pimen adaugă „Orice lucru mic, dacă-l faci cu mulțumire, mare se face.” A merge la biserică în prima zi a anului, chiar dacă pare un gest simplu, este un act mare punerea începutului bun unde noaptea și ziua se împletesc într-un singur început, rugăciunea din trecerea dintre ani și Liturghia din 1 ianuarie. Astfel, timpul nu ne mai desparte, ci ne unește cu veșnicia, patericul ne cheamă să trăim fiecare clipă ca pe un nou început, iar Anul Nou devine nu doar o sărbătoare, ci o înnoire a inimii în Hristos.
Pustia Inimii 