Bunătatea Stăpânului și calea mântuirii

Fraților iubiți în Hristos, să ne adunăm mintea și inima și să ne plecăm sufletul spre a înțelege cât de bun Stăpân avem! Căci nu este Dumnezeu al mâniei, ci al milei; nu este Judecător neînduplecat, ci Părinte iubitor, Care „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” Iezechiel 33,11. Milostivirea Lui este nemăsurată, mai adâncă decât marea, mai înaltă decât cerurile, mai largă decât tot cuprinsul lumii căci dacă omul, fiind păcătos, poate ierta și plânge pentru fratele său, cu cât mai mult Dumnezeu, Care este Iubire, va primi pe cel ce se întoarce cu inima zdrobită? Să nu deznădăjduim, fraților, nici pentru mulțimea păcatelor, nici pentru slăbiciunea firii noastre căci nu există rană pe care să n-o poată tămădui harul, nici întuneric pe care să nu-l poată risipi lumina lui Hristos, Sfântul Isaac Sirul zice: „Nu socoti, omule, că păcatele tale sunt mai mari decât mila lui Dumnezeu.”, dar totodată, să nu fim fără grijă pentru mântuirea noastră căci iubirea lui Dumnezeu nu este o îngăduință la păcat, ci o chemare la pocăință. Harul nu este o scuză pentru lene, ci o putere pentru ridicare precum fiul risipitor a fost primit cu brațele deschise, dar a trebuit să se ridice din țărâna porcilor și să pornească spre casă, așa și noi suntem chemați să ne întoarcem, să ne smerim, să ne pocăim. Să nu ne temem de Dumnezeu ca de un stăpân crud, ci să ne temem să nu-L întristăm pe Cel ce ne iubește. Să nu ne rușinăm de păcatele noastre mai mult decât de a rămâne în ele și să nu ne amăgim că avem timp, ci să ne grăbim, căci vremea este scurtă, iar ceasul morții nu-l știe nimeni. Mântuirea nu este o întâmplare, ci o lucrare, nu este o moștenire de sânge, ci o alegere a inimii și nu este o plată, ci un dar, dar care se dă celor ce îl caută cu lacrimi, cu post, cu rugăciune, cu dragoste, cu răbdare. Fraților, să învățăm cât de bun Stăpân avem! Căci El ne rabdă, ne așteaptă, ne iartă, ne ridică, ne hrănește, ne luminează, ne mângâie și dacă noi, cu toată nevrednicia noastră, ne întoarcem la El, El ne va primi nu ca robi, ci ca fii. Să nu deznădăjduim niciodată, dar nici să nu fim nepăsători, să trăim cu frică de Dumnezeu, dar și cu nădejde tare, să ne pocăim cu lacrimi, dar să ne și bucurăm întru Domnul, căci mântuirea este cruce și înviere, osteneală și har, durere și slavă.