Înțelepciune și cumpătare 

Înțelepciunea nu este știință lumească, nici iscusință în cuvinte, ci vederea duhovnicească a lucrurilor, așa cum le vede Dumnezeu. Este darul de a ști când să taci și când să grăiești, când să rabzi și când să mustri, când să mergi și când să stai. „Înțelept este cel ce vede sfârșitul din început.” – Avva Antonie Înțelepciunea se naște din frică de Dumnezeu, din ascultare, din rugăciune curată și din păzirea inimii, nu vine din citire multă, ci din viață trăită în adevăr.

Cumpătarea măsura în toate

Cumpătarea este frâna sufletului, este acea putere care spune: „Până aici.” Este măsura în hrană, în somn, în vorbire, în gânduri, în dorințe, nu este slăbiciune, ci tărie ascunsă, nu este lipsă, ci plinătate în Hristos. „Cine se înfrânează puțin, se va înfrâna și mai mult. Cine se lasă, va fi tras de toate.”  Avva Moise. Cumpătarea este paznic al virtuților fără ea, chiar și binele se poate face rău. Fără măsură, postul devine mândrie, rugăciunea devine slavă deșartă, iar râvna se face tulburare.

Împreună-lucrarea celor două

Înțelepciunea fără cumpătare este orbire cu pretenție de lumină. Cumpătarea fără înțelepciune este asprime fără rod, dar când sunt împreună, ele nasc pacea inimii, discernământul și bucuria tăcută „Înțelepciunea îți arată calea, cumpătarea te ține pe ea.” Nu te încrede în mintea ta, ci caută înțelepciunea care vine din rugăciune. Nu te lăsa purtat de simțuri, ci îmbracă-te cu cumpătare și mai ales, nu uita că adevărata înțelepciune este Hristos, iar adevărata cumpătare este crucea Sa.

Publicat de Pustia Inimii

Amin!

Lasă un comentariu