Fă din tăcere o haină a minții tale
În lume, cuvintele sunt multe, dar puține sunt de folos. Caută să vorbești puțin și cu rost, tăcerea din gură ajută tăcerea din minte. Când taci, mintea se întoarce spre sine și poate rosti Numele Domnului.
Rostește rugăciunea cu luare-aminte
Nu te grăbi, mai bine o rugăciune spusă cu inimă zdrobită decât o sută de cuvinte fără simțire. Când spui: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, să simți că ești în fața Lui, nu te teme de împrăștiere; întoarce-te iar și iar, cu răbdare.
Ferește-ți simțurile
Ochii, urechile, limba toate sunt porți prin care intră gândurile, dacă nu le păzești, mintea ta va fi ca o piață zgomotoasă. Închide ușa simțurilor și deschide-o pe cea a inimii.
Lucrează cu măsură și cu rugăciune
Chiar și în mijlocul lucrului, mintea poate fi cu Dumnezeu, nu e nevoie să fugi de lume, ci să aduci rugăciunea în ea. Spune în taină Numele Domnului când mergi, când lucrezi, când te odihnești așa se sfințește timpul.
Fugi de tulburare și de judecată
Mintea se întunecă atunci când judecă pe aproapele, nu e treaba ta să vezi greșelile altuia, păzește-ți pacea, căci în ea se odihnește Duhul Sfânt. Dacă cineva te nedreptățește, binecuvântează-l în rugăciune.
Citește din Psaltire și din Evanghelie
Acestea sunt hrană pentru minte când mintea se rătăcește, adu-o înapoi cu psalmii, când se lenevește, trezește-o cu cuvintele Domnului așa se curăță și se va luminează.
Să ai un ceas al tău cu Dumnezeu
În fiecare zi, chiar și în lume, să ai un ceas de liniște, în cămara inimii tale. Închide ușa, stai înaintea Domnului și spune-I tot. Nu te teme de uscăciune; și în pustiu crește mană. Mintea e ca o pasăre, dacă nu o ții în colivia rugăciunii, zboară în toate părțile, dar dacă o obișnuiești cu Numele Domnului, va veni singură, ca porumbelul la fereastră și atunci, chiar în mijlocul lumii, vei fi în pustie și în pustie, vei fi în cer.
Pustia Inimii 