Într-o epocă în care suntem încurajați să ne urmăm „vocea interioară” și să ne afirmăm cu orice preț, ascultarea pare o virtute uitată. Dar la Sfinții Părinți, ascultarea era considerată o cale sigură spre mântuire, iar smerenia pavăza sufletului împotriva tuturor căderilor.
Ce înseamnă ascultarea în sens duhovnicesc?
Ascultarea nu este supunere oarbă, ci încredințare liberă, este renunțarea la voia proprie pentru a primi voia lui Dumnezeu, adesea printr-un părinte duhovnicesc sau printr-un frate mai simplu. „Cel ce ascultă nu greșește, iar cel ce se smerește nu cade.”Avva Ioan
Smerenia rădăcina tuturor virtuților
Smerenia nu înseamnă să te disprețuiești, ci să te vezi în adevăr, părinții pustiei spuneau că smerenia este singura virtute pe care diavolul nu o poate imita, ea nu se laudă, nu se apără, nu se impune. „Când cineva te laudă și tu te întristezi, atunci ai aflat smerenia.” Avva Pimen
De ce ascultarea e mai tare decât voia proprie?
Voia proprie e adesea amestecată cu mândrie, frică sau dorință de control. Ascultarea ne învață să renunțăm la ego și să primim harul, prin ascultare, învățăm să ne încredem în Dumnezeu chiar și când nu înțelegi.
Cum aplicăm astăzi?
Caută sfat, nu doar confirmare, întreabă oameni înțelepți, nu doar pe cei care gândesc ca tine, practică ascultarea în relații nu te grăbi să răspunzi, ascultă cu inimă deschisă, renunță la „trebuie să fie cum vreau eu”. Uneori, calea mai grea e cea mântuitoare, roagă-te: „Doamne, învață-mă să ascult și să mă smeresc.”
Pildă din Pateric
Un frate a venit la avva și a zis: „Părinte, vreau să-mi urmez voia, căci simt că e bună.”
Avva i-a răspuns: „Voia ta e ca o apă tulbure, pare adâncă, dar nu vezi ce e în ea. Ascultarea e ca un izvor limpede, nu e al tău, dar te adăpă.” Ascultarea și smerenia nu sunt slăbiciuni, ci forțe tainice care deschid inima spre Dumnezeu, cine le cultivă, nu se pierde, ci se regăsește.
Pustia Inimii 